FOTOGALERIE Legenda vopselei radioactive de la Sulina

În 1987 o substanţă misterioasă adusă cu două vapoare a pus oraşul pe jar. Oamenii din Sulina nu se tem de un eventual nor de radiaţii ce ar putea ajunge la ei din Japonia. Au trăit pe pielea lor tragedia de la Cernobîl din 1986.

Oamenii nu au uitat nici de sperietura trasă un an mai târziu, când au aflat că vopseaua cumpărată de la colţ de stradă ,pe un bănuţ, cu care şi-au colorat casele, gardurile şi spitalul, era radioactivă. Dacă scrijeleşti orice gard, orice perete al vreunei case din oraş, este imposibil să nu descoperi şi un strat de vopsea galbenă. În anul 1987, tot oraşul era galben, strălucea ca o rază de soare. Localnicii care au luat contact cu acea substanţă misterioasă cred că la mijloc a fost mâna Securităţii şi a Elenei Ceauşescu.
Cum a început totul


Florica Iordache, fostul primar al Sulinei

Două nave sub pavilion turcesc au ancorat la Sulina, judeţul Tulcea, într-o dimineaţă din luna martie 1987. Veneau din amonte, deci pe o rută europeană, povestesc cei care lucrau în zona portuară. Unii dintre ei se tem şi acum să povestească oficial despre cine a organizat tranzacţia şi spun că totul a fost coordonat de Securitate, neexistând însemnări în registrele navale. „Noi nu am ştiut oficial dacă e ceva periculos sau nu, nu ne-a spus nimeni, totul a fost organizat de sus, în cercuri înalte“, povesteşte Florica Iordache, care era atunci primar al Sulinei în 1987.


Depozitul

Muncitorii au descărcat butoaiele în cartierul Prospect, în depozitele Şantierului Naval. Din curiozitate, paznicii au început să deschidă butoaiele pe care erau scrise diverse inscripţii în limba germană. Într-unele au găsit echipamente murdare de lucru, salopete, măşti de gaze, resturi de substanţe şi moloz, ca şi cum cineva ar fi măturat resturile unei renovări sau reparaţii. În cele mai multe dintre butoaie însă se afla o substanţă galbenă.
Au catalogat-o drept vopsea şi au început s-o folosească ca atare. „Era lucru nemţesc, de calitate“, povestesc oamenii. E drept, se usca cam greu şi mirosea urât. Dar cum era de căpătat n-au strâmbat din nas.
Şi dă-i, şi vopseşte!
Paznicii au continuat să vândă vopseaua pe o vodcă, apoi pe o bere. În cele din urmă, localnicii au început să se servească singuri din depozit. „Încet-încet s-a vopsit aproape tot oraşul, chiar şi spitalul, hoteluri, case, vapoare...“, povesteşte localnicul Sandu Cuzmin. Nu a putut sta deoparte nici primarul. „Am luat şi eu o cutie, atunci am vopsit gardul din faţa casei“, mărturiseşte Florica Iordache.
La scurt timp după ce oraşul a început să capete culoarea galbenă, a apărut zvonul că vopseaua este de fapt o substanţă radioactivă provenită de la o central nucleară ce ar fi explodat în Europa, prin Germania sau Elveţia. Nici acum oamenii nu cred că aşa a fost. Ei spun că în acest fel s-a încercat stoparea furtului butoaielor din depozit. Povestea a trecut graniţele însă, şi ziarul francez Liberation a scris că la Sulina s-ar afla deşeuri radioactive provenite dintr-o central nucleară germană.


Interiorul depozitului

Pe urmele vopselei
Cert este faptul că în orăşelul liniştit din estul ţării a descins o întreagă armată de securişti şi miliţieni, care i-au arestat pe Mihai Micu, directorul Portului Sulina, şi pe contabilul şef Dumitru Găvănescu. Se spunea la acea vreme că deşeurile ar fi fost depozitate în România în schimbul unei sume mari de bani încasate de statul român prin Ministerul Comerţului Exterior. „Probabil erau unii care nu ştiau de afacere, apoi, când s-a aflat, au găsit ţapi ispăşitori pe cei doi, dar ei erau mici slujbaşi aici, nu puteau organiza ei aşa ceva, adevărul doar cei de la Securitate îl ştiau. Probabil ca să zică şi ei că nu ştiau de afacere au dat vina pe Micu şi Găvănescu, ca şi cum aceştia ar fi adus deşeuri în România“, povesteşte fosta primăriţă Iordache.
Fără probleme medicale
Nici medicii nu au luat în seamă avertismentele privind toxicitatea vopselei galbene şi s-au apucat să vopsească spitalul. „Nu am avut probleme medicale, nu a leşinat nimeni, nici măcar dureri de cap. Doar trei femei ce curaţau nava au avut simptome de astm bronşic, dar de la reziduurilen din interiorul calei vaporului“, spune doctoral Marian Năstase. El lucrează de 35 de ani în Sulina şi spune că şi-ar fi dat seama dacă vopseaua ar fi fost nocivă.
Bătrânul Vasile Comărzan (83 de ani), care locuieşte pe strada a III-a, râde când îşi aminteşte de poveste. Nu s-a temut niciodată că va avea de suferit de pe urma faptului că a folosit vopseaua. „Am vopsit cu mâna mea gardul ăsta lângă care stau zilnic, şi uite că am 83 de ani, şi vorbesc cu dumneavoastră“, spune bătrânul.
Actualul primar al Sulinei, Aurel Dimitriu, spune că în prezent nicio construcţie din oraş nu mai este colorată cu vopseaua furată. „Eu lucram la acea vreme la fabrica de conserve de peşte. Ştiu sigur că fabrica nu a fost vopsită în galben la acea vreme“, spune primarul.
Depozitul a ajuns o ruină
Din depozitul în care au fost stocate în urmă cu 24 de ani butoaiele cu substanţe, acum au mai rămas doar nişte ruine, câţiva pereţi şi o structură metalică. Terenul aparţine în continuare Şantierului Naval din Sulina şi este de vânzare de ceva timp, fiind scos la licitaţie de Finanţele Publice, însă criza a alungat potenţialii investitori. „Aici erau butoaiele, veneam cu ai mei şi căram cu barca în oraş. Mi-am făcut analizele când am fost în Armată şi eram sănătos“, glumeşte Sandu Cuzmin, cel care ne-a arătat locul „catastrofei“.
Au dispărut în larg
După intervenţia celor de la Securitate şi Miliţie, butoaiele ce mai rămăseseră nefurate au fost încărcate pe nava cargo Prahova şi au rămas în zona portului, mai bine păzite. Nava a dipărut misterios într-o bună zi. „În 1991 a dispărut. Puţini au văzut cum a venit un remorcher turcesc, pilotinele de la Sulina au scos nava în mare şi apoi a plecat. Unii spuneau că i-au schimbat numele şi au văzut-o în alte porturi, alţii că au scufundat-o cu butoaie cu tot, nimeni nu ştie. Cei arestaţi au fost eliberaţi şi cine ştie pe unde sunt, dacă mai trăiesc, care au mai murit“, povesteşte fosta primăriţă Florica Iordache.
Fără urme...
Un fost funcţionar al Primăriei spune că totul a fost o afacere secretă ce a răsuflat din cauza localnicilor care au dat iama în bidoanele cu vopsea. „Erau băgaţi unii din Comerţul Exterior, cu securişti, au luat bani de la nişte elveţieni care căutau locuri de depozitat deşeurile. Când oamenii au început să vopsească s-a dus vorba şi au afl at şi alţii din conducerea ţării, chiar şi Ceauşescu, şi s-a enervat că probabil nu ştia de combinaţie. Totul s-a făcut fără un singur act scris, de aceea nu sunt urme.
Securiştii au dat vaporul şi acum sunt oameni de afaceri, unul chiar mai vine prin Sulina“, povesteşte omul sub protecţia anonimatului. Una peste alta, când îşi amintesc de episodul „vopseaua contaminată“ localnicii au chiar o părere de rău după pleaşca ce le picase: „Era bună dom’ne, mirosea cam urât şi se usca greu, dar măcar era gratis!“