Ion Dore, regizorul care a creat prima echipă de teatru de după Revoluţie

Iubeşte arta teatrală de peste 30 de ani. Specialist în arte plastice, mai exact arte decorative, regizorul şi actorul Ion Dore a trecut rapid de la scenografie la munca pe scenă.

Anul acesta se împlinesc 31 de ani de când montează piese. S-a specializat iniţial în arte decorative, ceea ce l-a trimis spre scenografie. S-a îndrăgostit de teatru şi de trei decenii  nu s-a despărţit de viaţa din spatele scenei.
Unul dintre cei mai cunoscuţi regizori tulceni şi-a început cariera în arta teatrală în anul 1980, când a montat „O noapte furtunoasă“ la Teatrul Popular, care îşi juca piesele pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. „Cred că a fost fie ultima, fie una dintre ultimele producţii ale Teatrului Popular“, îşi aminteşte Dore.
Au urmat apoi piesele din Teatrul Tineretului, Altar, Urmuz, Fabula sau Teatrul Jean Bart. Îşi aminteşte cu drag de piesele montate înainte şi după Revoluţie, o perioadă extrem de agitată şi pentru artiştii tulceni.
Prima echipă
Înainte de Revoluţie a montat piese pentru Teatrul Tineretului, care avea sediul la Casa Tineretului, cunoscută tulcenilor drept Casa Olteanu.
„Dacă la prima montare, cea de la Teatrl Popular, am găsit o echpă deja formată, un an mai târziu, când am fost numit director la Casa Tineretului a trebuit să aduc elemente noi, a trebuit să găsim talente“, mai povesteşte Dore.
Selecţia se făcea simplu: oamenii aflau din târg despre piesele de teatru care urmează să ajungă pe scenă şi veneau să se înscrie la casting. „Veneau şi antitalente, într-adevăr, dar atunci am găsit şi adevărate valori. Aici mă refer la Liliana Popovici, care mai târziu a fost nominlizată la premiile Uniter, la Ionel Durbală, cel care lucrează la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă dar care încă mai cochetează cu teatrul, sau oameni care nu au rămas în acastă lume a artei, dar care sunt nume importante pentru teatrul de atunci, cum este Paul Doljencu“, mai spune regizorul tulcean.
În atenţia Securităţii
Într-o perioadă de comunism pur teatrul a avut viaţă frumoasă la Tulcea. Li se ofereau toate condiţiile, aveau sedii confortabile, iar viaţa de artist era extrem de frumoasă, îşi aminteşte Dore. Dar cu excepţiile de rigoare: „Au fost piese care au intrat în atenţia Securităţii. Am fost atent monitorizaţi, dar într-un final ne-am înţeles că nu are nicio legătură cu Ceauşescu“, zâmbeşte Ion Dore. Se referă la prima piesă care a atras atenţia celor care lucrau, legal, la Securitate: „Omul care şi-a pierdut omenia“ a lui Horia Lovinescu.
Citiţi mai multe amănunte în ADS Tulcea!