GALERIE FOTO Un an de când s-a răsturnat autobuzul morţii

Autobuzul morţii

Pe data de 30 septembrie 2010, în jurul orei 6.00, un autobuz care transporta muncitoare la fabrica de textile Gel&Co din cartierul de est al municipiului s-a răsturnat de pe dig.

Patru femei au murit şi alte 75 de femei au ajuns în spital după teribilul accident. La un an de la tragedia de pe dig, nu s-a găsit niciun vinovat care să răspundă penal pentru evenimentul care a şocat comunitatea locală.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea încă mai lucrează la rechizitoriu. Ministrul Anca Boagiu a demis din pix câţiva şefi de instituţii, Inspectoratul Teritorial de Muncă a aplicat amenzi, patru familii se pregătesc de parastas, zeci de femei se întorc la muncă, în locul unde au reuşit să fenteze moartea. Alte muncitoare şi-au dat demisia, au plecat departe de locul parcă blestemat şi nu se mai uită în urmă. Niculae Razem, şoferul autobuzului, a scăpat nevătămat din incident şi îşi aşteaptă acum „pedeapsa“.
O întreagă familie a scăpat cu viaţă
După un an de la tragedie, Florentina Ganciu (22 de ani), una dintre fetele din autobuz, ne povesteşte ce a însemnat pentru ea această perioadă. O zi şi o noapte a stat în spital cu umărul fracturat şi amintiri îngrozitoare.
Lucra la Gel&Co de numai două săptămâni, la fel ca şi verişorul ei, Săndel Bălăican. „Eram patru din familia mea în acel autobuz: eu, verişorul meu Săndel şi alte două verişoare, Florentina Godea şi Luminiţa Petre. Acum eu şi Săndel am plecat de acolo. Nu ne mai puteam întoarce, nu puteam să ne amintim în fiecare zi de ceea ce s-a întâmplat pe 30 septembrie 2010“, povesteşte Florentina.

Click pe poze pentru a vedea mai multe imagini de la locul teribilului accident!

Cu toate acestea, îşi aminteşte fiecare moment din ziua aceea: era în al patrulea rând, chiar pe partea pe care s-a răsturnat autobuzul. Era înghesuială, aşa că nu a văzut nimic decât după ce a ieşit. „Toată lumea ţipa, iar eu căutam disperată un loc prin care să ies din maşină. Am văzut un spaţiu, dar mi-am dat seama că nu încap, că nu îmi pot scoate capul afară. Mă uitam în jur pentru o altă variantă şi am văzut o femeie pe care nu o cunoşteam prinsă îngrozitor între barele de la autobuz. Am întrebat-o dacă poate ieşi, mi-a zis că nu. Nu ştiam ce să fac pentru ea...“, îşi aminteşte Florentina. Apoi a găsit un geam spart şi a încercat să iasă din maşină. Era extrem de greu. De afară a văzut-o verişoara ei, Florentina, care a ajutat-o să iasă. De pe dig a văzut ce se întâmplase: autobuzul întors cu roţile în sus, zeci de oameni în jur, sânge, urlete îngrozitoare.
„Nu pot să mă mai întorc acolo!“
A ieşit din spital şi a stat în concediu medical timp de trei luni, pentru recuperare. „Mă sunau de la firmă să mă întrebe când vin, dar nu puteam să mă mai întorc acolo. Unele fete îmi povestesc că şi acum, după un an, dacă se deschide o uşă de la autobuz mai brusc, dacă trece printr-o groapă, încep să ţipe, unele femei se sperie şi plâng. Nu poţi uita aşa uşor ceea ce s-a întâmplat“, mai spune Florentina. Aşa că pur şi simplu a plecat. Nu şi-a dat demisia, ci a ales să nu se prezinte la muncă.
După incident, o firmă de avocatură a strâns victimele accidentului pentru a le reprezenta în faţa asiguratorului. „S-a stabilit despăgubirea pentru fiecare în parte. Nu ştiu cât au primit alţii, eu am luat 10.000 de lei“, mai spune tânăra.

Filmul tragediei de pe 30 septembrie

Ora 6.00. Nicolae Razem, şoferul autobuzului cu numărul TL 06 – NIC pleacă pe traseu, spre firma Gel&Co SRL, cu care avea contract
Ora 6.15. Pentru că afară plouă, ia în autobuz mai multe muncitoare, printre care şi unele de la Ital-Fin, o firmă care are sediu lângă Gel&Co
Ora 6.30. Autobuzul ajunge pe digul din cartierul de est şi de pe contrasens vine un autobuz al Societăţii de Transport Public (STP), linia 4.
Ora 6.31. Pentru ca ambele autobuze să încapă pe digul foarte îngust, şoferul Nicolae Razem trage maşina cât mai pe dreapta şi opreşte, aşteptând să treacă autobuzul STP
Ora 6.32. Pentru că plouase, marginea digului cedează sub roţile din partea dreapta, iar întreg autobuzul cade pe partea dreaptă, după care se mai întoarce o dată şi ajunge cu roţile în sus.
Ora 6.40. Martorii şocaţi sună la 112 şi cheamă Ambulanţa şi Descarcerarea.
Ora 6.47. Primele echipajele de la Ambulanţă şi Descarcerare ajung la faţa locului. Timp de o oră în tot oraşul nu se aud decât sirenele ambulanţelor care făceau drumuri între cartierul de est şi spitalul judeţean.