VIDEO Cum se joacă copiii imigranţilor. Pietrele de pe linia ferată şi gunoaiele din plastic sunt transformate în jucării

Copii imigranţi jucându-se pe linia ferată de la graniţa dintre Serbia şi Ungaria FOTO Daniel Dancea

Imaginile care ilustrează criza imigranţilor nu sunt numai despre refugiaţii care fug de poliţie şi care încearcă să treacă prin gardul de sârmă ghimpată sau dorm rupţi de oboseală pe unde apucă. Imagini aparte oferă copiii refugiaţilor care cad „la datorie” după drumul istovitor, dar şi copiii care încă găsesc energie să se joace în timp ce părinţii lor se odihnesc.

Grupurile de imigranţi care traversează Serbia şi Ungaria în drumul spre Germania sunt foarte „pestriţe”. Printre refugiaţii care se îndreaptă spre Germania poţi vedea tineri, bătrâni, femei, oameni mai bine sau mai prost îmbrăcaţi, cu mai multe sau mai puţine bagaje, cu telefoane de ultimă generaţie sau mai vechi. Nelipsiţi sunt, însă, copiii. Printre miile de imigranţi care au ajuns în Ungaria într-o singură zi sunt foarte multe familii cu copii.

Chiar la frontiera dintre Serbia şi Ungaria o mamă a putut fi surprinsă cum îşi trece în braţe copilul de aproximativ doi ani pe linia ferată care face legătura între Serbia şi Ungaria. E singura breşă prin care imigranţii pot ocoli gardul de sârmă ghimpată construit de autorităţile maghiare. Câteva sute de metri mai în faţă, un copil, care are în mână o pernă şi în spate un rucsac, stă în fruntea grupului care „aleargă” spre Germania. Este urmat de un alt băiat îmbrăcat în ceea ce pare a fi un echipament de ski.

Pe aceeaşi linie ferată, un grup de refugiaţi a oprit să se odihnească. Istoviţi, copiii s-au pus lângă părinţii lor, pe şine. La doar câţiva zeci de metri, pe liniile de tren se odihneşte un alt grup de imigranţi. Patru copii îmbrăcaţi lejer nu au stare. Se joacă. Nu au la ei nicio jucărie, dar se joacă. Fac concurs. Cu pietrele luate de pe linia ferată copiii se întrec să nimerească una din miile de sticle de plastic aruncate pe traseul lor de imigranţi. Puteau arunca şi după pungile de plastic, scutecele sau hainele abandonate de refugiaţi, dar le plăcea cum sună pet-ul atins de piatră.

Imediat după graniţa dintre Serbia şi Ungaria, la intrarea în localitatea Roszke este o tabăra de „colectare” a imigranţilor. Tabăra, înseamnă în fapt, un teren agricol înconjurat de poliţişti care îi supraveghează pe refugiaţi cu măşti şi mănuşi medicinale pe faţă şi pe mâini. În mijloc, sunt aproximativ 200 de imigranţi. Aşteaptă autocarele care îi iau şi îi duc într-o tabăra aflată în apropiere, unde fiecare refugiat este luat în evidenţă. Şi în aceste tabere sunt foarte mulţi copii. Cei mai mulţi „s-au predat” şi se odihnesc istoviţi de drumul lung.

Pe teritoriul Ungariei sunt mai multe tabere de refugiaţi, dar cei mai mulţi dintre imigranţi nu sunt interesaţi de ele. Cei mai mulţi merg în gara din Szeged pentru a lua trenul mai departe spre Budapesta şi mai apoi spre Germania. În ultimele două luni, numai prin gara din Szeged au trecut peste 20.000 de refugiaţi. Ieri, în gara din Szeged erau doar câteva zeci de imigranţi, cei mai mulţi din Siria şi Afganistan. Copiii, nelipsiţi nici aici. Unii dormeau sub plapumele oferite de voluntarii maghiari care au amenajat un cort de ajutorare chiar în gară. În primă fază au refuzat să se lase fotografiaţi. Una dintre fete, în jur de 10-12 ani, a scos limba la vederea camerelor de luat vederi.

Sub haina unei femei afgane părea că mişcă ceva. Era un copil pe care femeia îl alăpta. Câteva minute mai târziu, copilul care are mai puţin de un an, dormea învelit într-o plapumă pe betonul gării din Szeged. O fetiţă de aceeaşi vârstă numai ce se trezise, iar câţiva băieţi au început să bată mingea pe platoul din faţa gării. În difuzoare se face un anunţ în maghiară. Două localnice, voluntare în gară, îi însoţesc pe câţiva dintre imigranţi pe peron pentru a se urca în tren. În staţia de tramvai din faţa gării o parte dintre imigranţi a rămas. Împreună cu ei şi copilul care doarme pe beton, dar şi copilul nenăscut al unei tinere afgane însărcinate în luna a opta (foto jos). A plecat de acasă, împreună cu soţul când sarcina avea şase luni. Cei doi soţi nu ştiu dacă vor avea un băiat sau o fată. Speră doar ca fătul să fie sănătos. Şi să se nască în Germania.