Georgeta Ciama aduce scrisori de 36 de ani
0
Are trei decenii de când livrează scrisori în zona Bălcescu şi este considerată parte din familiile oamenilor pentru care lucrează.
PROFIL
NĂSCUTĂ. 21 aprilie 1954, Sasca Mare, judeţul Suceava
EDUCAŢIE. Opt clase plus şcoala profesională
JOB. Factor poştal de 36 de ani la Direcţia Regională de Poştă Timişoara
Mariana Ciama îşi începe fiecare zi de lucru cu sortarea scrisorilor pe care le are de dus clienţilor ei fideli, iar această operaţiune are loc de peste 36 de ani. Programul poştăriţiei începe în fiecare zi la ora 6.30, iar după aproape două ore femeia iese pe poarta Poştei Mari cu geanta plină de corespondenţă.
„Prima dată am mers cu bicicleta. Asta doar pentru două săptămâni. Apoi toate genţile, toată corespondenţa, sute de mii, poate chiar milioane de scrisori, le-am dus numai cu spatele”, a povestit Georgeta Ciama.
„Geanta are câteva zeci de kilograme, în funcţie de cât de stufoasă este corespondenţa în ziua respectivă. Poate să aibă 15 kilograme. În alte zile are 25-30 de kilograme. Cel mai greu îmi este în zilele în care ziarele se distribuie cu tot cu ghidul pentru programe TV”, a mai povestit poştăriţa. O altă etapă dificilă în munca poştăriţiei a fost perioada în care firmele care dădeau ţepe prin corespondenţă trimiteau scrisori la toată lumea. „Primii au câştigat, restul au fost înşelaţi. Dar firmele trimiteau sute de mii de scrisori, pe care le-am împărţit la adresele de pe plicuri”, şi-a amintit poştăriţa.
Aduce toate veştile
Pentru că duce corespondenţa de trei decenii pe zeci de străzi din zona Nicolae Bălcescu, poştăriţa spune că o cunosc şi oamenii, şi câinii de pe stradă. „Nu este câine care să nu mă cunoască în curţile în care merg. În 36 de ani de activitate nu m-a muşcat niciun patruped. Toate sufletele din zonă mă cunosc”, a spus, cu mândrie, Georgeta Ciama.
Femeia care aduce atât veştile bune, cât şi veştile proaste prin intermediul corespondenţei a ajuns să-i cunoască pe toţi oamenii din apartamentele şi casele din zona în care distribuie scrisori. Le ştie şi micile bucurii şi supărările, iar oamenii se confesează Georgetei, pentru că este de-a casei. „Le cunosc bucuriile, tristeţile, secretele, zilele de naştere, copiii, nepoţii. Au crescut toţi sub ochii mei şi au plecat în lume. Îi mai întâlnesc din când în când pe stradă. Eu îi cunosc pe toţi”, a mai spus femeia.
Facturi în loc de scrisori
Georgeta spune însă că pe zi ce trece numărul scrisorilor de la om la om se împuţinează, însă creşte numărul facturilor, al avizelor de plată, al executărilor silite şi al scrisorilor impersonale. „Lucrurile tind să fie impersonale, toate mesajele se poartă acum în lumea electronică. Înainte facturile şi avizele reprezentau puţin peste 10 la sută din totalul corespondenţei, însă acum jumătate din scrisori sunt de fapt doar facturile”, a explicat cu regret poştăriţa.
Întrebări şi răspunsuri
De ce e frumoasă meseria de poştaş?
Te obişnuieşti să lucrezi cu oamenii şi să înveţi tipologiile umane. Eşti ca un fel de terapeut, pentru că oamenii au tendinţa să îşi împărtăşească şi bucuriile şi necazurile cu tine.
Cum vă simţiţi după 36 de ani de împărţit corespondenţa?
Sper ca să apuc să ies la pensie, că tot amână guvernanţii vârsta de pensionare. O să îmi fie greu să stau departe de oamenii mei din Bălcescu. Probabil că o să-i vizitez pe unii şi după ce întrerup lucrul.
Ce-i place
„Îmi place să muncesc şi să îmi fac meseria cât mai bine. Încerc să tratez oamenii ca pe oameni, nu ca pe obiecte cum ne învaţă societatea capitalistă. Am dus prea multe facturi de executări silite ca să mai cred în succesul acestui sistem”.
Ce nu-i place
„Nu îmi plac oamenii care sunt superificiali, nu au răbdare şi fac totul de mântuială. Nu cred că mergem în direcţia bună dacă tratăm lucrurile la repezeală şi ne batem joc de meserie. Avem oameni care se bazează pe noi şi care contează pe noi”.
Se încarcă comentariile...
