Alexandra Fulga, căpitanul voleibalistelor

Tânăra a renunţat la balet pentru sport şi este acum una dintre cele mai experimentate jucătoare de la Universitatea Politehnica.

PROFIL
Născută. 07.11.1987, Timişoara
Educaţie. A absolvit Kinetoterapie şi e în anul III la Sport
Experienţă. 14 ani de volei

Alexandra Fulga a început să practice voleiul la vârsta de opt ani, sportul fiind la ordinea zilei în familia sa. „Pe vremea aceea făceam balet, dar nu-mi plăcea, şi am ajuns la volei după o selecţie la şcoală. Am renunţat la balet şi m-am dus de bună voie la volei. În familie toţi sunt înalţi, au alură sportivă. Tatăl meu a jucat fotbal, încă joacă de plăcere, iar fratele meu a făcut tenis de câmp de performanţă şi baschet”, a explicat sportiva timişoreană.

„La junioare am jucat pentru Medicină, după care m-am mutat la CSŞ, unde am terminat junioratul. În primul an de seniorat, pentru că în perioada aceea nu era echipă la Timişoara, am jucat un sezon la Deva. Am venit înapoi pentru că s-a înfiinţat echipa Universităţii. Am avut ofertă din Divizia A, de la Craiova, însă nu am acceptat, pentru că doream să mă ţin de şcoală, aveam licenţa atunci. Acum opt ani am fost vicecampioană naţională la juniori, am fost convocată pentru lotul naţional, nu am mers din cauza antrenorului, a fost o poveste tristă”, a povestit Alexandra.

Educaţia pe primul loc
Tânăra sportivă a absolvit Kinetoterapia, iar acum este din nou studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. „Mă descurc, pentru că momentan nu lucrez, din lipsă de timp. Pe parcursul zilei merg la şcoală, iar seara la antrenament”, a declarat sportiva.
Dacă acum câţiva ani a refuzat o ofertă de a juca la un nivel superior, acum voleibalista ar accepta o asemenea provocare.

„Ar mai fi ultimul an de master la kinetoterapie, însă sunt sigură că profesorii m-ar înţelege. În Timişoara sunt puţine şanse pentru că din păcate nu avem un sponsor. Aş pleca pentru experienţă şi probabil m-aş întoarce dacă nu mi-ar conveni ceva, pentru că nu pot spune că nu mi-e bine acasă”, a spus Alexandra Fulga.
În opinia căptanului, lipsa sponsorilor este problema care ţine pe loc voleiul timişean. „Există potenţial, însă pentru a spera la o promovare în prima divizie, ar fi nevoie în primul rând de un sponsor la echipă, iar apoi de vreo două jucătoare experimentate”, a spus voleibalista.

În mod paradoxal, tânăra timişoreană nu are o jucătoare–model în sportul pe care îl practică, în principal pentru că nu urmăreşte voleiul la televizor. „Nu-mi place să mă uit la volei, foarte rar o fac, pentru că îmi vine să joc eu, nu să mă uit cum joacă alţii. Tot timpul mă gândesc ce aş fi făcut eu la o anumită fază şi aşa mai departe”, a povestit Alexandra.

Întrebări şi răspunsuri

Se poate trăi din volei?
Dacă eşti la nivel de lot naţional şi joci la o echipă de Divizia A, fiind plătită ca atare, atunci merită. Dar să joci la Divizia B sau chiar Divizia A în oraşe mici, nu merită. Pentru că indemnizaţii de joc nu sunt, noi avem prime la meciurile câştigate şi atât. Şi asta în funcţie de prestaţie, de prezenţa la antrenament, şi aşa mai departe.

Cum vezi echipa din postura de căpitan?
Suntem o echipă de perspectivă. Însă tineretul nu are experienţă şi trebuie să înţeleagă că au de învăţat de la noi. Eu poate sunt mai răutăcioasă uneori, fiecare mă percepe altfel, însă încerc să le explică că nu le vreau răul. Sunt conştientă că putem mai mult.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult să călătoresc, să cunosc oameni. Şi cititul e o plăcere aparte”, a spus tânăra voleibalistă.

Ce nu-i place
Sportivei timişorene îi displace cel mai mult nesinceritatea. „Nu-mi place să fiu minţită, cred că e printre puţinele lucruri care nu-mi plac”, a mărturisit Alexandra Fulga.