PORTRET: Andrei Candrianu este un trompetist care are ambiţii foarte mari

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tânărul moldovean studiază trompeta de aproape 12 ani şi a venit la Timişoara pentru şcoala de calitate şi oportunităţile oferite. Andrei a început muzica la îndemnul părinţilor şi a ajuns la trompetă printr-o confuzie.

PROFIL
Născut. 3 decembrie 1987 (Suceava)
Educaţie. Anul II la Facultatea de muzică
Experienţă. De 12 ani cântă la trompetă

 „Din clasa întâi am început cu muzica, de când am început să merg la şcoală. Părinţi doreau ca cei mici să facă ceva deosebit, aşa că m-au dat la pian, din clasa I până într-a IV-a”, şi-a amintit tânărul muzician.
„Am urât pianul, nu mi-a plăcut niciodată, iar din clasa a V-a am vrut să cânt la clarinet. Însă eu nu ştiam cum se numeşte, credeam că îi zice trompetă. Când m-au dus la profesor şi am văzut că nu era ce credeam eu, am plâns vreo două săptămâni, dar mi-a trecut”, a povestit Andrei.

Plecări şi reveniri

Instrumentistul şi-a întrerupt studiile medicale pentru o perioadă destul de lungă, când familia sa a emigrat. „Am studiat trompeta până în clasa a X-a, când familia s-a mutat în America. Ne-am mutat în Arizona, unde am terminat liceul, m-am axat pe sport, atletism şi puţin kick-box. Nu m-am ocupat de muzică acolo. După un an şi jumătate ne-am întors acasă, pentru că nu le plăcea alor mei acolo”, a spus Andrei.

Incompatibilitatea dintre sistemele de învăţământ din România şi SUA l-a obligat pe tânăr să facă şi aici clasa a XII-a. „Am terminat trompeta la Liceul «Ciprian Porumbescu» din Suceava, am repetat clasa a XII-a, că birocraţia e mare la noi. Apoi am hotărât să vin la Timişoara la facultate, pentru că aici am avut mai multe cunoştinţe, prieteni, neamuri, şi profesorul mi-a plăcut foarte mult”, a explicat Andrei Candrianu.

Muncă + talent = succes

Trompetistul consideră că se poate trăi din muzică în România. „Se poate trăi din asta, omul e descurcăreţ. Bine, dacă eşti pesimist, dacă stai, nu te descurci orice ai face. Însă dacă vrei să fii muncitor, tot timpul vei găsi o cale”, este de părere Andrei.

Acesta nu consideră că pauza de mai bine de un an i-a afectat evoluţia. „Nu m-a afectat pauza de un an, pentru că e ca şi mersul pe bicicletă. N-am fost niciodată foarte muncitor, mă bazam pe talent. Am luat şi premiul întâi la olimpiada naţională, am participat la multe concursuri încă din liceu. Am avut un profesor care s-a ţinut de capul meu să merg la competiţii, aşa că am fost la multe”, a povestit tânărul.

Andrei îşi doreşte să urmeze o carieră în muzică în oraşul de pe Bega. „A fost un oarecare deficit de trompetişti la Timişoara, e unul dintre avantajele pentru care am venit aici, am prins o fereastră. Am mai fost invitat să colaborez cu Opera, cu Filarmonica, unde, dacă eşti serios şi muncitor, poţi să prinzi un post după terminarea facultăţii”, a spus Andrei.

Întrebări şi răspunsuri

Ai vreun gen preferat de muzică?

Toate genurile îmi plac. Îmi place să cânt şi jazz, şi pop, şi clasică, şi pre-clasică, şi modernă. Depinde de la piesă la piesă. Mi-ar plăcea să cânt mai mult jazz, dar nu prea am ocazia.

Dar vreun compozitor sau vreun interpret preferat?

Alexander Arutiunian aş putea spune că e compozitorul meu preferat. A compus un concert de trompetă extraordinar. Ca instrumentişti, profesorul meu, Sergiu Cârstea, este un solist foarte bun şi un om care m-a încurajat.

Planuri de viitor?

Aş vrea să devin trompetist la Opera din Timişoara, însă nu mă blochez doar pe un singur ţel, tot timpul am opţiunile deschise.

Ce-i place
Studentul a făcut mult sport în perioada petrecută în străinătate, aceasta fiind o activitate preferată. „Îmi place să joc fotbal şi să-mi petrec timpul cu prietenii”, a mărturisit Andrei.

Ce nu-i place
„Nu-mi place neseriozitatea şi lipsa de punctualitate, iar toţi colegii mei ştiu asta”, a spus râzând tânărul trompetist de la Conservatorul din Timişoara.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite