De ce vrea un student timişorean să rămână în Japonia chiar şi după tragedia din 11 martie

Liviu Puticiu învaţă la Universitatea de Agricultură şi Tehnologie din Tokyo din septembrie 2010. Tânărul spune că cele şase luni petrecute în Japonia l-au schimbat mult, l-au făcut să înţeleagă mai bine cum funcţionează societatea şi, cel mai important poate, să cunoască mai bine România.

Pe 11 martie, în jurul orei 15.00, Liviu venise din oraş, după  o vizită, şi îşi verifica mailurile, când clădirile din Tokyo, printre care şi căminul în care locuieşte, au fost zguduite de teribilul cutremur de 9 grade Richter. „Din cauza magnitudinii şi a duratei lungi a cutremurului (mai fuseseră destule cutremure mici înainte) am alergat toţi afară din cămin şi ne-am întâlnit în faţa intrării. Asta s-a întâmplat de două ori, deoarece una din replici a fost destul de violentă", a spus studentul timişorean. Profesorii au avut ca prim scop menţinerea calmului şi au îndrumat studenţii spre ieşiri. Nici Liviu, nici colegii săi nu şi-au dat seama atunci de efectul devastator al seismului. „În momentul cutremurului nu am auzit sirene (deci nu am putut lua decizia de a merge afară imediat), nu am auzit anunţuri transmise prin difuzoare (montate pe stâlpii de iluminat) cu ce să facem sau măcar mesaje de încurajare", a spus studentul timişorean. Potrivit acestuia, conduita japonezilor pare „de pe altă lume", întrucât nu s-au înregistrat furturi în zonele calamitate, nu se „taie" cozile, nu se strigă, nu se critică, ci se păstrează un calm ireal.

Liviu Puticiu învaţă în Japonia printr-un parteneriat între Facultatea de Mecanică din UPT şi Universitatea de Agricultură şi Tehnologie din Tokyo

Provizii de apă

O mare parte dintre studenţii străini din universitatea în care învaţă Liviu au plecat acasă, în Tokyo rămânând doar patru dintre aceştia.Timişoreanul e hotărât să rămână acolo până în septembrie 2011, data la care se încheie programul său de studiu în Japonia. „Pe lângă alte motive, consider că e puţin imoral să rămân aici cât situaţia e roz, iar când lucrurile se înrăutăţesc să îmi fac bagajul şi să plec. Până acum pericolul pentru Tokyo nu e iminent, dar dacă situaţia se schimbă dramatic va trebui să merg spre Sud", a spus studentul timişorean.

Acesta a explicat că are provizii de apă minerală, iar zilnic consumă sucuri naturale sau altceva asemănător în loc de apă. „Acum, problema o reprezintă penele de curent controlate care ţin 4-5 ore, raţionalizarea unor alimente şi lipsa combustibililor", a mai spus Liviu. În ceea ce priveşte ajutorarea victimelor tsunami-ului, timişoreanul a  spus că nu se poate implica, în acest moment, decât prin donaţii. „În privinţa voluntariatului, marea problemă e că nu cunoaştem limba şi nici nu avem pregătirea necesară. Ca să citez ce mi-a spus un oficial: «aţi reprezenta (studenţii) mai mult un risc decât un ajutor»", a explicat Liviu.

Rafturile din magazinele din Tokyo se golesc repede

Adaptarea la cultura niponă

Liviu Puticiu învaţă în Japonia printr-un parteneriat între Facultatea de Mecanică a Universităţii Politehnica din Timişoara şi Universitatea de Agricultură şi Tehnologie din Tokyo. Plecarea sa în Japonia a fost determinată de nevoia şi curiozitatea de a vedea cum se desfăşoară traiul într-o altă societate, de a lua contactul cu studenţi provenind din diferite medii culturale, dar şi de a trece printr-o experienţă care să-l schimbe într-un mod pozitiv. Studentul timişorean spune că s-a acomodat uşor la modul de viaţă al japonezilor, dar nu în totalitate. „Viaţa se desfăşoară mult mai încet şi mai calculat decât în România, iar relaţiile interpersonale sunt mult mai reci. Dar, odată intrat într-un grup de prieteni, situaţia e chiar opusă", a spus Liviu. Dacă ar fi să numească principalele diferenţe între sistemul de învăţământ românesc şi cel japonez, Liviu ar aminti faptul că acolo cursurile sunt interactive, studenţii au libertăţi mai limitate (dar acces mai uşor la informaţie), iar „nevoia de gândire creativă e mai puţin importantă ca la noi, dominând cea analitică".