INTERVIU Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru au dus duelul viorilor, iar publicul a câştigat
0
Interviu cu Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, violoniştii care au cântat duelul între Stradivarius respectiv Guarneri marţi seară la Timişoara. "Duelul Viorilor" a ajuns în sala Filarmonicii Banatul după ce a încântat publicul din Târgu Mureş, Braşov, Bucureşti şi Cluj Napoca.
Vreo zece elevi cu instrumente în spate şi hârtiuţe în mână au umplut scena Filarmonicii cu emoţiile lor, în timp ce îl urmau respectuos, în şir indian, pe Gabriel Croitoru, pentru un autograf. Se întâmpla la cinci minute de la ultimul val de aplauze, când publicul câştigase Duelul Viorilor şi părăsise deja sala Filarmonicii.
Copiii au ales fără să stea pe gânduri: Stradivarius este preferata. Dar nici Guarneri nu e de lepădat.
Guarneri, sau Stradivarius ?
Liviu Prunaru: Copiii spun adevărul. Eu am trecut de acel moment în care aveam preferinţe. Deja sunt în momentul în care cred că nu contează cu ce cânţi. Mai devreme, contează foarte - foarte mult ce vioară ai. Însă mai târziu, după ce ai cântat şi te-ai format, mâna contează. Nu se poate alege. Este vorba de o afinitate - ce vă place, o soprană, sau un bariton?
Gabriel Croitoru: Evident că alegerea mea e Guarneri. Eu sunt adeptul echipei Guarneri. Singurul Stradivari care există în România aparţine statului, a fost în folosinţa lui Ion Voicu, până acesta a murit. Am susţinut un concurs în 1999 pentru drepturi de utilizare a acestui instrument. Din nefericire - sau poate din fericire, că uite Dumnezeu a reuşit să aranjeze lucrurile mai bine - nu a ajuns niciodată la mine vioara aia, decât ocazional, dar mă bucur că s-a deblocat de acolo de unde era şi astăzi este cântată de Alexandru Tomescu, iar eu am deosebita onoare de a cânta pe vioara care i-a aparţinut maestrului Enescu. Deja mi se pare mult mai frumos. Este un imbold şi un stimul deosebit pentru oricine.
Ce a decis publicul?
Liviu Prunaru: părerile au fost împărţite, fiecare cu afinităţile sale.Deşi scopul nu este de a stabili un câştigător. Este un moment total neobişnuit, care nu ştiu când se va mai repeta. Să pui aceste patru elemente împreună este destul de dificil.
Gabriel Croitoru: Eu sunt convins că în seara asta - şi nu numai - am avut parte de un public din toate păturile. Au fost şi cunoscători, au fost şi oameni care poate că au venit numai din curiozitate, tocmai ca să vadă ce înseamnă diferenţa dintre două viori de talia asta. Întrebarea îşi află răspunsul în interiorul fiecăruia. Pot unii să spună că acel Stradivari este deosebit de strălucitor şi aşa este, alţii sunt mişcaţi de cu totul altceva, de căldura din sunetul viorii Guarneri, şi de aceea cred că toată lumea a plecat mulţumită de la concert.
Cât valorează viorile?
Liviu Prunaru: Asta de obicei nu se spune, pentru că pune în pericol şi persoana, şi instrumentul. Este mai mult o valoare sentimentală pentru noi, dar lutierii au cu totul alte criterii.
Gabriel Croitoru: Instrumentele astea valorează milioane de euro. Sigur că depinde de evaluator, de fapt. Iată că după 300 de ani de când au fost construite, ele încă evoluează ca sunet şi bucură sufletele multor oameni. Din păcate, de când a murit maestrul Enescu, din 1955, a mai stat un an la Yehudi Menuhin, căruia Enescu i-a lăsat toate viorile lui. Apropo de Menuhin, a fost unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii, discipol al lui Enescu. El spunea că îi pare foarte rău că a renunţat la acest Guarneri în favoarea Stradivariusului în momentul în care le-a trimis în ţară. Deci e absolut subiectivă alegerea fiecăruia. Deşi a stat nefolosită timp de 50 de ani, este în perfectă stare şi nu am nicio problemă cu ea. Chiar dacă nu a fost cântată, sunetul nu este afectat, doar nu s-a îmbunătăţit. Dacă o cânţi, ea creşte în valoare.
Liviu Prunaru cântă de trei ani pe vioara Stradivarius „Pachoud", creată în anul 1694, pe care a primit-o de la Orchestra din Amsterdam, pentru a o folosi atât timp cât colaborează cu instituţia.
Gabriel Croitoru cântă pe vioara Guarneri „Catedrala", realizată în 1730. Aceasta i-a fost înmânată de Muzeul George Enescu şi i-a aparţinut marelui artist.
Se încarcă comentariile...
