Timişoreanca Cristina Gavrilă a învăţat din experienţa de studentă străină

Cristina Gavrilă urmează să pună bazele unui ONG

Tânăra de 23 de ani a petrecut doi ani în Portugalia, la o bursă Erasmus, iar acum pune bazele unui ONG care îi va ajuta şi pe alţi tineri să descopere studenţia în Occident.

La doar 21 de ani, Cristina Gavrilă a avut ocazia să plece peste graniţă şi să descopere o lume nouă. Chiar dacă la debutul facultăţii din România îşi imagina că va ajunge în Franţa sau Spania, pentru că învăţase limbile acestor ţări în şcoală, tânăra a avut ocazia să descopere că viaţa îţi oferă o serie de surprize.  În primul an de facultate la Universitatea de Vest, Cristina a aflat de bursele Erasmus, care îi ofereau şansa să înveţe un an în Occident. De aici, totul a decurs simplu. A studiat oferta, a aplicat la bursă, a participat la un interviu, iar după o săptămâna i s-a spus că a fost acceptată şi că anul doi de facultate îl va face la 4.000 de kilometri distanţă. „A fost o bucurie enormă. Am fost entuziasmată că voi avea ocazia să călătoresc. Îmi doream să descopăr un stil nou de viaţă şi am reuşit să o fac", spune Cristina Gavrilă.

În loc să stea doar un an departe de ţară, familie şi prieteni, timişoreanca a aplicat şi la o a doua bursă, prin intermediul Agenţiei de Credite şi Burse de Studii, astfel că a rămas cursantă a „Instituto Superior da Maia" din Porto. „Mi-a plăcut atât de mult de profesori şi de comunitatea de studenţi încât am considerat că experienţa nu e completă decât dacă mai stau un an. Am trăit din plin acel an. M-am simţit ca un portughez adevărat. Le-am adoptat limba, cultura şi stilul de viaţă. Portugalia trebuie vizitată măcar o dată în viaţă", crede timişoreanca.

Inspiraţie pentru un ONG
Studenta a participat şi la un eveniment istoric pentru institutul ei, participând la aniversarea a 20 de ani de existenţă a instituţiei.
„Portugalia a fost o etapă din viaţa mea. Am stat doi ani acolo. Consider că, la final, nu contează maşina sau casa pe care ai câştigat-o în timpul vieţii, ci experienţele de care ai avut parte. Prin experienţă înţeleg cunoaşterea oamenilor din culturi vaste şi diferite. Am fost colegă timp de doi ani cu studenţi din Brazilia, Lituania, Grecia, Franţa şi Estonia", spune Cristina Gavrilă.
Întoarsă din luna iunie în ţară, timişoreanca lucrează de zor la înfiinţarea unei organizaţii non-guvernamentale care să promoveze bursele Erasmus şi să îi ajute pe tinerii care ajung în Timişoara de peste graniţă să se adapteze mai uşor la cultura locală. În acelaşi timp, scopul secundar al ONG-ului e să îi ajute şi pe alţi tineri din Timişoara să descopere cât de importante sunt experienţele străine în domeniul universitar. „Proiectul e complex, dar are şansa să ajute. ONG-ul va face parte dintr-o alianţă globală de alte 370 de organizaţii din 35 de ţări, care s-au adunat sub umbrela Erasmus Student Network", explică Cristina Gavrilă.

PROFIL
NĂSCUTĂ. 20.07.1988, Timişoara
EDUCAŢIE. Universitatea de vest, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării
FAMILIE. necăsătorită, o soră

CE ÎI PLACE
„Îmi place multiculturalitatea din Timişoara. Se vede că oraşul trăieşte prin cultură. Piaţa Unirii e locul meu preferat. Oraşul e calm, la fel ca şi oamenii care trăiesc aici. Îmi place să lucrez la bijuterii hand-made în timpul meu liber. E o ocupaţie creativă. Îmi place să descopăr lucruri noi şi să învăţ limbi străine".

CE NU ÎI PLACE
„Nu îmi place că studenţii nu au ocupaţie, că nu mai au hobby-uri, nu mai au o orientare culturală. În general, s-a pierdut spiritul studenţesc. Cred că s-ar putea investi mai mult în manifestările culturale. Practic, să se facă ceva pentru tineri. Lipseşte un nucleu studenţesc".

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Ce ai descoperit în Portugalia?
În primul an de facultate am aflat de bursa Erasmus, prin care studenţii pot studia peste graniţă şi să descopere o altă cultură în aproape orice ţară europeană. Am avut patru opţiuni: Suedia, Olanda, Slovenia şi Portugalia. Am cântărit bine fiecare opţiune şi în final am ales Portugalia. Costurile de întreţinere erau mai reduse. Am fost atrasă şi de limba portugheză. Într-un an, în mod real, portugheza era cel mai uşor de învăţat.

Ce te-a surprins cel mai mult?
Am descoperit oameni deschişi. Am fost surprinsă de vremea schimbătoare, dar şi de ploile dese. Din 12 luni, în şapte ai parte de ploaie. Am avut ocazia să îmi fac prieteni pe viaţă din rândul celorlalţi studenţi Erasmus, în mare parte spanioli şi italieni. Portugalia e o ţară superbă, interesantă, cu o cultură bogată