Cum ascultă viaţa copiii care nu aud

Bogdan şi Loredana au învăţat de mici ce înseamnă viaţa într-o linişte deplină. Cei doi sunt în aceeaşi clasă cu elevi fără probleme de auz şi reuşesc să desluşească, cot la cot cu aceştia, tainele matematicii sau ale limbii române.

„14 minus unu. Luăm unu, rămâne 13", spune Bogdan, din banca sa de la perete, din rândul doi al unei clase I de la Şcoala Numărul 6 din Timişoara. Doamna învăţătoare îi confirmă că rezultatul e corect, iar băiatul se aşază la loc în bancă, de unde urmăreşte problemele din caietul special de matematică, de la pagina pe care scrie mare „Scăderea numerelor naturale de la 10 la 30".

Băiatul e liniştit, are un caiet ordonat şi o colegă de bancă cu care se înţelege de minune.„Îmi place matematica. Îmi plac mult şi maşinile", spune Bogdan. „Şi se pricepe foarte bine să construiască. Cred că ar putea să fie un mecanic foarte priceput", îl completează Denisa, colega lui de bancă. Bogdan ascultă cu mare atenţie fiecare lecţie predată la şcoală şi poate face asta mulţumită unui implant cohlear la urechea dreaptă şi unor antrenamente lungi.

„A avut şi o proteză pe partea stângă, dar şi-a dat-o singur jos, la două luni după implantare", a explicat Dorinela Zaboş, medicul care se ocupă de Bogdan şi de alţi zeci de copii hipoacuzici.

Muzică şi prieteni buni

Într-un alt capăt al oraşului, într-una din sălile de la etajul III al Şcolii Numărul 22 din Timişoara, are oră de tehnologie clasa Loredanei. Adolescenta are 15 ani, o mulţime de prieteni şi o mare pasiune pentru desen. Zâmbeşte aproape mereu şi ascultă cu mare atenţie ce se predă la clasă, iar notele sale sunt pe măsura perseverenţei. „Mă pregătesc să dau la Liceul de Arte. Îmi doresc foarte mult să devin designer de interior", spune Loredana. Fără proteză, adolescenta aude doar sunetele foarte puternice, dar asta nu a oprit-o să-şi facă mulţi prieteni, alături de care îşi petrece cea mai mare parte a timpului liber.

„Am 2 aparate auditive de la cinci ani şi între timp le-am mai schimbat. Le  reglez eu cum vreau", spune Loredana, care a învăţat să se bucure de viaţă în ciuda hipoacuziei bilaterale moderate - severe,  pe care i-a lăsat-o un accident crunt petrecut în copilărie. „Am petrecut mult timp în spitale. Când le-am spus colegilor prin ce am trecut, au fost foarte uimiţi de trecutul meu", adăugă tânăra, mai deschisă şi mai sinceră ca majoritatea adolescenţilor de vârsta ei.

Cei din jurul său o cunosc ca o persoană mereu optimistă, care desenează cu multă pasiune, indiferent că e vorba de acuarelă sau creion. O admiră pentru puterea de a trece peste toate greutăţile de care s-a lovit în copilărie, dar şi pentru că poate citi pe buze, aşa cum niciunul dintre ei nu poate. „Când îmi dau jos aparatele, citesc pe buze. Prietenii îmi spun că e ceva ce fac numai eu, ceva aparte", spune Loredana.

Includerea în şcoli „de masă"

Atât Bogdan, cât şi Loredana, sunt elevi care s-au integrat uşor în clasele în care învaţă. „Bogdan este foarte liniştit şi atent. Nu există diferenţe între modul lui de comportament şi cel al celorlalţi copii", spune Carmen Horvath, învăţătoarea lui Bogdan. „Uneori e nevoie de mai multă atenţie din partea noastră, pentru că e posibil ca elevii hipoacuzici să audă doar jumătate de cuvânt şi trebuie să ne asigurăm că ne-au înţeles", adaugă aceasta.

Pentru pregătirea cadrelor didactice care lucrează cu copiii hipoacuzici în învăţământul de masă, Asociaţia „Ascultă viaţa", alături de specialiști (medici ORL, audiologi, proteziști, psihologi, logopezi, Inspectorat Şcolar, Protectia Copilului) a lansat un proiect care reuneşte în această perioadă 25 de educatori, învăţători şi profesori. „Cadrele didactice evită de cele mai multe ori să lucreze cu copiii hipoacuzici, din cauză că se tem de o asemenea responsabilitate", a spus medicul Dorinela Zaboş, coordonator al proiectului.

Paşi pentru a învinge liniştea

Potrivit specialistului ORL, hipoacuzia poate fi identificată la naştere, prin screening auditiv, urmând ca tipul şi gradul ei să se determine într-un centru de diagnostic sau o clinică de specialitate. „Din momentul stabilirii tipului şi al gradului hipoacuziei se face un plan de reabilitare care include proteză auditivă sau implant cohlear şi antrenament auditiv intensiv", a explicat Dorinela Zaboş, medic ORL-ist cu competenţă în audiologie la Spitalul pentru copii „Louis Țurcanu" Timișoara. Costul unei proteze auditive variază între 1.000 şi 6.000 de lei şi este suportat parțial de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. Costul unui implant cohlear este de 25.000 de euro, dar în acest caz pacienţii sunt puşi pe liste de aşteptare, fiind vorba de un program naţional. „Cu cât se aşteaptă mai mult, cu atât scad şansele copilului de integrare. Şi atunci ce le rămâne părinţilor de făcut, decât să-şi vândă casa, să vândă ce au ca să-şi salveze copiii", a mai spus Dorinela Zaboş.

Potrivit specialistului ORL, implantul cohlear rezolvă problema surdităţii totale, dacă este pus până la vârsta de trei ani, iar copilul urmează cursuri de logopedie. În această etapă, părinţii trebuie să le explice micuţilor fiecare sunet, pentru ca aceştia să poată apoi identifica, înţelege şi reproduce singuri cele auzite. „În Timişoara există screening în maternităţi, există centru de diagnostic,unul din cele mai importante centre de implant cohlear - Clinica ORL Timișoara condusă de profesorul Cotulbea Stan, dar ne lipsea ultima verigă, şi anume integrarea copiilor în învăţământul de masă, acolo unde le este locul",  a mai spus medicul Dorinela Zaboş. Potrivit specialistului ORL, dacă aceste etape nu sunt respectate, surditatea poate naşte alte handicapuri, precum mutitatea, izolarea socială sau retardul prin achiziţie.

Despre proiect

Echipa medicală de identificare - diagnosticare şi de implant cohlear, audioproteziști, psihologi - logopezi, psihopedagogi, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Timiș, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Timiș, Școala „C-tin Pufan" şi Asociația părinților copiilor cu implant cohlear „Ascultă viața" din Timișoara prezintă în cadrul proiectului derulat în această perioadă rezultatele muncii lor și predau ștafeta cadrelor didactice, care sunt instruite pentru munca specială cu copilul deficient auditiv.