EXCLUSIV Casa în care timpul a fost dat înapoi: colecție de aproape o mie de orologii GALERIE FOTO

Emil Kindlein a moştenit colecţia de ceasuri de la bunicul său

Emil Kindlein a refăcut în locuinţa sa atelierul de ceasornicărie al bunicului, care a funcționat de la începutul secolului XX, la Lugoj. Aproape o mie de ceasuri de perete, de mână, deșteptătoare compun o colecție unică

Atunci când intri în casa din Timişoara a muzicianului Emil Kindlein simţi că ai nimerit într-o maşină a timpului care ticăie încontinuu. Cadrane vechi ale unor ceasuri care au numărat orele acum un secol te întâmpină cuminţi. Acele-gemene nu se mai grăbesc nicăieri, pentru că cel care le găzduieşte le fereşte de goana nebună a vremii specifică mileniului trei. Ceasurile lui Kindlein alcătuiesc un muzeu dedicat tradiţiei, lucrului bine făcut, dar mai ales bunicului său, care a fost un ceasornicar de seamă din Lugoj, la începutul secolului XX.

„După ce a murit bunicul am moştenit nişte cufere pline cu vechituri. Mult timp nici nu ştiam ce este în ele. Din podul casei am luat tot ce era mai urât. Am descoperit pe parcurs o întreagă istorie. Mobilier, unelte, reclame, cataloage de cesornicar, ştampile, sticluţe, ochelari, cutii şi sertăraşe de metal şi de lemn, poze, documente. Toate acestea le-am adunat într-o colecţie“, şi-a început povestea Emil Kindlein.


GALERIE FOTO 1

Aproape o mie de orologii, de toate felurile, de mână, de perete, deşteptătoare, au fost descoperite de Emil Kindlein în cuferele bunicului care a murit la 81 de ani. Petru Kindlein a făcut ucenicia între 1926-1929, la un renumit meșter al vremurilor, Csaki, iar primul lui certificat era de „aurar şi argintar“.

Ceasornicar până la moarte

A lucrat apoi la Cooperativa Meseriaşilor din Lugoj, iar între 1932-1944 a mers pe cont propriu ca bijutier și ceasornicar. Apoi, a venit războiul și a plecat pe front în armata germană. La întoarcere nu şi-a mai găsit soţia, care a fost deportată în Rusia.

„Nu am ştiut că a fost şi bijutier. La noi în familie nu s-a folosit niciodată acest cuvânt. Era interzis. Petru Kindlein a continuat să lucreze pe cont propriu ca ceasornicar şi după război, fără să aibă firma la stradă, fără declarații fiscale. Toată lumea ştia unde să intre când avea o problemă cu ceasurile, uşa era mereu deschisă. Bunicul a lucrat până în 1992, anul în care a murit“, şi-a amintit Emil Kindlein.

Lugojeanul confecţiona şi refăcea piesele pe care alţii de la cooperativă nu le aveau, astfel că era recunoscut ca fiind un adevărat meseriaș care rezolva problemele. „El nu era singurul cesornicar imediat după război. Dar mulţi germani şi evrei care au plecat din Lugoj şi-au lăsat ceasurile la bunicul meu. El nu a fost colecţionar, strângea pentru piese. Pot să spun că eu am devenit colecționar. Nu se poate estima un preţ, tot ce am eu are valoare istorică“, a explicat nepotul meşterului ceasornicar de la Lugoj.

La etajul casei sale, într-una din cele două camere ale muzeul, Emil Kindlein a amenajat bancul de lucru al bunicului său. Nu lipsește nimic din arsenalul unui ceasornicar, de la cele mai fine unelte, până la menghina sau alte utilaje care poartă mirosul de epocă. Zecile de sertare, odată deschise, scot la iveală cesurile de mână, de damă, de bărbați, mai mici sau mai mari.



GALERIE FOTO 2

Dulapurile sunt pline cu orologii deșteptătoare, unele cu mecanisme foarte rare. Multe sunt deja ruginite, însă Emil Kindlein susține că deși ar putea să le șlefuiască nu are de gând să intervină peste urmele lăsate timp. În camera cealaltă, zidurile sunt decorate cu ceasurile de perete, dând impresia că vizitezi un veritabil muzeu dedicat familiei și vieții lui Petru Kindlein.

Petru Kindlein a fost fără îndoială un mare spirit în Lugoj. A arbitrat meciuri de fotbal și handbal, conducând chiar și meciuri internaționale. "Era pasionat de fotografie și făcea poze cu adevărat frumoase. Nu avea mașină, ci mergea tot timpul cu bicicleta", a mai adăugat Emil Kindlein.

Laureat la „Om Bun“ cu Acoustica

Emil Kindlein este un chitarist cunosut în Timișoara. A cântat mulți ani în trupa For Sale, însă de câțiva ani, alături de Daniel Silvian Petre, a pus bazele formaţiei Acoustica. Au deja două albume, „Overdose“ și „Napalm d’Or“, şi au susţinut numeroase concerte de club în toată ţara. În 2009, Acoustica a câştigat marele premiu al Festivalului „Om Bun“. Kindlein a demonstrat cum se poate cânta folk experimental şi rock progresiv cu instrumente neconvenţionale cum ar fi pliculeţe cu boabe de muştar, conserve, uscător de păr, foarfecă, o tastatură de computer sau o cutie de carton. Totodată a fost inițiatorul unui post de radio pe internet, Radio Gong.