Scriitorul Bogdan Suceavă: „După ce am citit ştirile din România, nu mai am chef de glume“

Bogdan Suceavă şi-a lansat ieri în Timişoara o reeditare a volumului „Venea din timpul diez", publicat la Editura Polirom. Romanul a fost tradus în maghiară, bulgară şi engleză.

Care este miza romanului „Venea din timpul diez"?

E vorba despre logica din perioada tranziţiei. Cum am putut să ieşim într-o piaţă la un moment dat 30.000 de oameni şi toţi să strigăm un lucru şi apoi să descoperim că acel lucru este greşit. În Michigan, în ianuarie 1999, am deschis televizorul şi am văzut ştirile internaţionale. Vin minerii în Bucureşti. Iarăşi? Atunci mi-am zis că într-o zi o să scriu un roman în care să povestesc despre logica asta a absurdului. Din glumă în glumă, la sfârşit, trebuie să îţi lase un gust amar. Cam aşa trăim, nu?

V-aţi mai întoarce din SUA în România?

Dacă ar fi nevoie de mine şi dacă mi-aş găsi un loc de muncă, poate că da. Studenţi din ce în ce mai puţin pregătiţi, coridoare pustii, unde să vin? Aş veni dacă aş fi util cuiva.

Unde se întâlnesc matematica şi literatura? 

În interesul pentru structura logică, pentru cum funcţionează lumea. Asta ţine de matematică.

Aveţi apucături matematice când scrieţi? Vă faceţi un program?

(Râde) Ce bine ar fi! Nu, singura mea apucătură e că îmi fac un plan. Mi-ar plăcea să pot lucra cu un anumit ritm, dar nu pot. Ar fi frumos să poţi trăi din scris şi să fii mereu inspirat, dar sunt zile când nu am nimic deştept de spus. Ce să scriu în ziua aia? Când vine câte o idee nouă o notez cu răbdare şi aştept să vină vacanţa, pentru ca ideea respectivă să îşi găsească locul în carte.

Dacă ar fi să alegeţi între a face o descoperire importantă în matematică sau să câştigaţi un Nobel pentru literatură ce aţi alege?

Sunt perioade în care te concentrezi pe una dintre ele, apoi pe alta. Matematicienii îşi cam termină ideile pe la 40 de ani, am ajuns la pragul ăsta şi poate că ideile deştepte de acum vor fi doar literare. E greu să explici cuiva care nu are un background în matematică. Nici nu pot să spun cu ce mă ocup. Mă ocup de studiul curburii. Cui îi pasă de asta? Mi-ar plăcea să mă ocup de amândouă la fel de bine şi să predau cursurile şi studenţilor să le placă ce învaţă.

Când scrieţi?

Cel mai mult în vacanţe. E foarte bine, munceşti opt luni pe an, dar patru luni le ai pentru scris. Ăsta este paradisul. Cred că în România, la un moment dat, ca să trăieşti din scris, eşti pus în faţa unor compromisuri. Nu aş accepta aşa ceva.

Cât de actuală mai este cartea, la 6 ani de la publicare?

Am auzit că ar fi actuală. Acum, că am citit cele mai recente ştiri, nu mai am chef să mai glumesc. Eu vreau să văd o demonstraţie, vreau să înţeleg de ce. Dacă se cere un sacrificiu, aş fi foarte bucuros să-l fac, dar vreau să înţeleg de ce este nevoie de el. În absenţa datelor, sunt incompetent.

Există momente în care cartea vă duce, vă transportă ea, sau ştiţi de la început ce şi cum va fi?

Mi-am făcut un plan de 12 capitole, apoi am dezvoltat, structura a fost variabilă. Ştiam cum începe, cum se termină, ştiam punctele forte din interior, dar atât. Sunt lucruri pe care nu le poţi include într-un plan iniţial, ai nevoie să mai revii. Oricum, am învăţat cum trebuie să calculezi finalul, cum trebuie să îl pregăteşti.

Ce mai poate însemna literatura pe vreme de criză?

Enorm. Este un refugiu de care avem nevoie. Eu de exemplu, când mă plimb sau când alerg, ascult literatură la iPOD.

Aflaţi AICI mai multe despre Bogdan Suceavă şi despre romanul „Venea din timpul diez“.