Sergiu Cârstea a venit de la Chişinău în Banat pentru a şcoli trompetişti de renume

Instrumentistul în vârstă de 52 de ani a venit în Timişoara chemat de dragostea pentru muzică şi a rămas pentru a-şi transmite mai departe cunoştinţele.

PROFIL
Născut. 2 aprilie 1958 (Cuşmirca – R. Moldova)
Educaţie. Conservatorul (Chişinău)
Experienţă. 29 de ani experienţă de orchestră
Familie. Căsătorit, are două fiice

Prim-trompetistul Operei din Timişoara a intrat în muzică cu ajutorul fratelui său.
„Am început cu muzica atât de demult, încât abia îmi mai aduc aminte. Aveam vreo 10 ani când fratele meu mai mare a cumpărat un instrument muzical, din primul său salariu. Lucra la colhoz, cum se spunea înainte, la CAP, avea un salariu, a cumpărat instrumentul, dar nu a putut să înveţe la el. Însă eu am reuşit să scot câteva note, şi atunci fratele meu, care era student la Politehnică în Chişinău, a vrut să vadă dacă mă poate ajuta să ajung la un liceu de muzică”, a povestit Sergiu Cârstea.

„Căminele Politehnicii erau aproape de un liceu de muzică, «Eugeniu Doga» se numea pe atunci. M-am dus, am dat examene, am fost admis. Eu vroiam să cânt la acordeon, însă profesorii examinatori s-au gândit altfel. Eram într-o sală de studiu, iar un profesor m-a întrebat dacă îmi place un anume instrument. Îmi arăta o trompetă strălucitoare, foarte frumoasă, sigur a fost curăţată special pentru acea ocazie. Mi-a plăcut foarte mult instrumentul, de atunci am început să cânt şi uite că au trecut 40 de ani”, a mai spus muzicianul.

Studii la Paris

Sergiu Cârstea a făcut Liceul de muzică „Eugeniu Doga” din Chişinău (acum „Ciprian Porumbescu”), iar apoi a absolvit Conservatorul în cadrul Institutului de Cultură „„Gavriil Muzicescu”.

„Institutul era împărţit în două facultăţi, una de interpretare muzicală, iar alta pentru dirijori, metodişti şi aşa mai departe. Eu am intrat la interpretare, specializarea trompetă. Din 1980 am început să lucrez la Filarmonica din Chişinău. Până în 1997, cu o întrerupere de un an şi jumătate pentru armată”, şi-a amintit trompetistul.

„În perioada 1988-1989 am avut marele noroc să am o bursă de studii post-universitare la Paris, la Conservatorul Superior de Muzică, cu mari profesori. Unul dintre ei nu mai este în viaţă, Pierre Thibault, şi un alt mare profesor, Antoine Cure. În timpul acestui an de studii am reuşit să acumulez foarte multă informaţie pe care o aplic şi acum”, a mai spus Sergiu Cârstea.

Chemat în Timişoara pentru a „acoperi” un gol în ceea ce priveşte trompetiştii, profesorul Cârstea a şcolit deja zeci de instrumentişti. „Am studenţi împrăştiaţi în cam toată lumea, în Spania, Elveţia, la Opera Naţională, Orchestra Radio şi Filarmonica din Chişinău. La Filarmonica din Arad toată partida de trompetă este formată din absolvenţii mei, profesorii de trompetă de la liceele de muzică din Timişoara, Arad, Lugoj, Tg. Jiu, Turnu Severin, toţi sunt foştii mei studenţi”, a spus Sergiu Cârstea.

Întrebări şi răspunsuri
Cum aţi ajuns la Timişoara?
Directorul general de pe atunci al Filarmonicii, Ioan Ferbach, şi adjunctul Carol Budai, împreună cu maestrul Remus Georgescu, mi-au lansat invitaţia de a veni aici, aveau nevoie de trompetişti. Apoi am acceptat invitaţia maestrului Ion Iancu de a trece la Operă, iar de atunci sunt şef de partidă la trompetă. Din 2000 predau şi la Facultatea de muzică.

Ce urmează pentru Sergiu Cârstea?
Trebuie să termin un concert pentru trompetă şi percuţie, am început în vara asta. Am pregătit şi o carte de metodică în ceea ce priveşte trompeta, să aştern pe hârtie experienţa de-o viaţă. Cartea va fi despre mijloacele de expresie ale instrumentului în perioada 1930 – 1980.

Ce-i place
„Îmi place mirosul de lemn proaspăt. E un miros legat de copilărie, când se lucra la casă, trezeşte sentimente plăcute”, a spus profesorul de trompetă.

Ce nu-i place
„Ce nu-mi place e simplu: minciuna. Probabil instrumentul şi-a lăsat amprenta, pentru că trompeta nu permite minciuna, n-ai cum s-o păcăleşti”, a explicat Sergiu Cârstea.