Adela Gojka experimentează, creează şi trăieşte arta

Tânăra originară din Serbia a venit la Timişoara pentru a învăţa la Facultatea de Arte. După ce a absolvit studiile, a uitat de întoarcerea acasă.

PROFIL
Născută. 19.08.1987, Vârşeţ
Studii. Anul I – Master de grafică publicitară, Facultatea de Arte
Experienţă. Pictează de mică
Familie. Necăsătorită

„Trăieşte clipa”. Acesta pare a fi motto-ul tinerei Adela Gojka, o sârboaică dintr-o familie de origine românească stabilită în ţara vecină în urmă cu câteva sute de ani, plină de imaginaţie, care vede lumea în forme şi culori. A ajuns la Timişoara în urmă cu cinci ani, când a început să studieze la Facultatea de Arte, secţia Foto-Video, şi s-a îndrăgostit de oraş, de oameni, de arhitectură, de tot ceea inseamnă Mica Vienă. Dragostea pentru artă s-a născut însă, odată cu ea. „De mică mi-a plăcut pictura şi mi-am dorit să ajung o bună pictoriţă. Nu s-a întâmplat însă aşa, deoarece i-am ascultat pe alţii, în loc să-mi urmez visul. Acum încerc să fac doar ceea ce-mi place”, spune Adela.

La 22 de ani, viaţa sârboacei a luat o altă turnură. Dacă în general este timidă şi retrasă, în urmă cu un an şi-a dat seama că, pentru a trăi aşa cum îşi doreşte, trebuie să se implice mai mult în tot ceea ce înseamnă lumea culturală. „De anul trecut am început să particip la mai multe evenimente, să mă implic mai mult în producerea şi promovarea artei. Îmi place să ajut, să mă implic, să devin mai deschisă, mai comunicativă. Am învăţat să comunic mai mult cu oamenii”, mărturiseşte tânăra.

Arta care se poartă

Tot anul trecut, Adela a început să se exprime artistic creând bijuterii din ceramică. Cerceii pe care îi face au forme şi culori diferite şi sunt unicat. Nici unul nu seamănă cu celălalt, deoarece după ce li se dă o formă şi o culoare de fond, fiecare în parte este pictat. „Am vrut să am un hobby al meu, să fac ceva util în timpul liber. Încerc să fac mici picturi pe care femeile să le poată purta zi de zi”, a povestit Adela. Pentru 50 de perechi de cercei, tânăra foloseşte un kilogram de ceramică, iar aceasta este turnată în forme speciale şi lăsată la uscat timp de două zile. Ea vrea să le împărtăşească şi celorlalţi pasiunea sa, astfel că toţi timişorenii care vor să înveţe cum să facă bijuterii din ceramică o pot întâlni pe Adela astăzi şi mâine la festivalul Accesart, care se desfăşoară la cafeneaua Papillon.

În ceea ce priveşte o eventuală întoarcere în ţara natală, artista nu este încă sigură ce vrea să facă. Deocamdată nu ştie ce va face, deoarece trebuie să aleagă între dorinţa părinţilor săi de a o avea lângă ei şi aceea de a rămâne aici, unde şi-a făcut o grămadă de prieteni.

Întrebări şi răspunsuri
Dacă ai lua lucrurile de la capăt, ce ai schimba?
Nu cred că aş schimba mai nimic. Poate că lucrurile pe care nu le-am făcut până acum şi le puteam face. Mă refer, în special, la implicarea mea în artă. Acest lucru ar fi trebuit să îl fac încă de când am început facultatea.

Ai mulţi prieteni?
Nu am foarte mulţi, dar cei pe care îi am în jurul meu sunt prieteni adevăraţi, care mă ajută oricând am nevoie. Important este că acelaşi lucru l-aş face şi eu oricând pentru ei.

Ce-ţi doreşti de la viitor?
Îmi doresc un viitor curat. Nu vreau să mă gândesc la mai mult. Trăiesc aşa… de azi pe mâine. Nu ştiu cum voi fi, ce voi fi sau ce voi face peste câţiva ani.

Ce îi place?
„Îmi plac bunătatea şi sinceritatea oamenilor. Modul în care se comportă cu mine mi se pare cel mai important. Îmi plac oamenii care vorbesc mult, interesant şi zâmbesc mult. În general, îmi place lumea veselă, lumea binedispusă”.

Ce nu îi place?
„Nu îmi place ura. Oamenii care cred despre ei înşişi că sunt cineva, dar de fapt nu sunt nimic. Nu îmi plac oamenii care încearcă să pară ceea ce nu sunt” .