Florin Şerpe, psihologul care conduce puşcăria

Noul director al Penitenciarului Timişoara şi-a început cariera ca terapeut al deţinuţilor, iar acum conduce instituţia în care îşi execută pedeapsa 1.200 de condamnaţi.

Profil:

Născut. 23 august 1974,  localitatea Bozovici, judeţul Caraş Severin
Studii. Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest Timişoara
Job. Directorul Penitenciarului Timişoara
Familie. Căsătorit, are o fetiţă de şase luni, Maria

Florin Şerpe a avut prima întâlnire cu deţinuţii în urmă cu 12 ani, la absolvirea facultăţii, când a fost angajat ca ofiţer psiholog. El îi consilia pe puşcăriaşii care căutau un sprijin în lupta cu depresia. „Foarte mulţi veneau la mine. Aveau probleme personale, sentimentale, juridice. Simţeau că au nevoie de sprijin, mai ales cei care se aflau pentru prima dată în peniteniciar şi care au tendinţa să îşi piardă pentru moment speranţa”, a spus psihologul, care a făcut terapie cu sute de infractori.

După cinci ani de muncă cu deţinuţii, psihologul a fost numit directorul Centrului de Reeducare a Minorilor de la Buziaş, cel mai modern din ţară, unde îşi ispăşesc pedeapsa tinerii sub 18 ani, care au comis furturi sau tâlhării. „Eram o mână de oameni care am încercat să îi modelăm pe tineri astfel încât să aibă şansa la o viaţă normală la vârsta majoratului, când părăseau centrul. Cei mai mulţi proveneau din familii dezorganizate, aveau multe de învăţat, iar noi am încercat să transformăm centrul într-o şcoală care-i pregăteşte pentru viaţă”, a mai spus psihologul Florin Şerpe.

Comisarul a condus centrul timp de cinci ani de zile, cu o pauză între anii 2006-2008, când a fost directorul Departamentului Educaţie şi Asistenţă Psihosocială, din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. „Alături de echipa de acolo am realizat programe, strategii şi proceduri de lucru care se aplică acum în toate penitenciarele. Am încercat să împrumutăm medode occidentale pe care să le implementăm în puşcăriile din România”, a mai spus psihologul, care spune că puşcăriaşii se pot reabilita. „Un tânăr care a făcut puşcărie de 4-5 ori, ulterior a preferat să doarmă în maşini părăsite şi să muncească oriunde, să se pună pe picioare, numai să nu ajungă înapoi după gratii. Asta după ce a trecut prin diverse programe.  Provenea dintr-o familie dezorganizată, avea multe traume: când era mic, părinţii îl puneau într-o pungă de un leu şi o atârnau de un cui, ca să îl pedepsească”, a mai spus psihologul, care în urmă cu o lună a devenit directorul Penitenciarului Timişoara.

„Este un pic mai dificil la început, pentru că e nevoie să acord mai mult timp problemelor administrative şi rămânem mai puţin timp pentru discuţii cu oamenii, cu deţinuţii, pentru rezolvarea altor probleme. Dar încep să mă obişnuiesc”, a mai spus directorul. 

Întrebări şi răspunsuri

De ce aţi ales să studiaţi psihologia?
A fost o întâmplare. La începutul anilor 1990, când eram adolescent, în liceu, am primit câteva cărţi de psihologie şi am încercat să citesc foarte mult, pentru că încercam să mă înţeleg. Apoi am descoperit că pot să ajut alţi oameni dacă aleg această profesie. De aceea am şi intrat în sistemul penitenciar. 
Care este cel mai recent proiect în care sunteţi implicat?
Sunt managerul unui proiect cu finanţare europeană, în valoare de 800.000 de euro, datorită căruia toţi angajaţii centrelor de reeducare din Buziaş, Găieşti şi Târgu Ocna vor merge să lucreze timp de o săptămână în centre similare din Franţa, Spania, Ungaria şi Italia.

Ce-i place
”Îmi place ca lucrurile pe care le fac să aibă o logică, să existe o organizare şi să muncesc în baza unor proiecte. Asta am făcut toată viaţa, în special în momentul în care am început activitatea la Centrul de Reeducare a Minorilor de la Buziaş, unde am pus instituţia pe picioare”.

Ce nu-i place
”Nu îmi plac oamenii neserioşi, nici persoanele care vorbesc foarte mult, însă nu fac prea multe, care nu sunt utili, care nu au un scop. Şi nu îmi plac oamenii care nu se ţin de cuvânt, care nu sunt principiali”.