Paragină la Muzeul Satului. Vezi cum s-a năruit cel mai mare muzeu al tradiţiilor populare din Banat GALERIE FOTO

Zona dedicată tradiţiilor populare a rămas în paragină. Turiştii care se mai abat pe aici sunt întâmpinaţi de case părăsite. Instituţia de la Pădurea Verde adăposteşte 23 de obiective, printre care primărie, biserică, şcoală, birt şi gospodării. Doar 13 pot fi vizitate.

O veritabilă mină de aur pentru turişti a fost lăsată ani în şir în voia Domnului. Ultimul director, pe mâna căriua muzeul a devenit o paragină, Andrei Milin, a plătit cu funcţia, fiind destituit pe motiv de incompetenţă. Muzeul încearcă acum să renască din propria-i cenuşă, însă drumul spre civilizaţie e lung. Din cele 23 de obiective turistice, pot fi vizitate doar 13. Puţine sunt însă fără probleme.

Chiar şi cele care arată cât de cât bine au probleme de identitate. Spre exemplu, la casa nemţească, au fost montate burlane care pot fi cumpărate azi din comerţ. „Am de gând să renovez toate casele. La multe avem probleme cu acoperişurile. Pentru asta am luat legătura cu un meşter din Sibiu care se ocupă cu acoperişuri de paie”, a declarat directorul Claudiu Ilaş, care a preluat funcţia în urmă cu mai puţin de o lună.

Munca de amorul artei

Ceea ce a găsit aici semăna mai degrabă cu un aşezământ african, departe de pretenţiile unui muzeu occidental. Aleile şi drumurile de acces sunt impracticabile pe timp ploios. În multe locuri, iarba trecea de-a binelea de genunchi. La unele obiective, cum ar fi moara de apă şi cele două văiegi, nici nu se poate apropia. O serioasă problemă este legată de atacul dăunătorilor asupra lemnului. Toate porţile trebuie schimbate, pentru că sunt mâncate. Casa slovacă este cel mai bine pusă la punct, iar acest lucru se datorează unei persoane care aparţine acestei etnii şi care se îngrijeşte benevol de locuinţa cu acoperiş de paie. Munca de amorul artei este ceva obişnuit la Muzeul Satului: femeia de serviciu vine de bună voie, la fel şi ingrijitorul de cai. Muzeografii şi restul angajaţilor au salarii foarte mici. 



Unul din obiectivele principale este refacerea bălţii care se întinde pe mai mult de un hectar, care de abia se vede din cauza stufărişului. „S-a discutat cu cei de la Direcţia Apelor, există deja fonduri. Se va seca balta, se nivelează, iar apoi se umple din nou cu apă. Vrem să facem un lac de agrement, unde să se poată pescui şi să se facă plimbări cu bărci”, a explicat Ilaş.

O altă problemă mare este lipsa unor birouri pentru angajaţi. Directorul este "cazat" în Vama de la Lipova, ceilalţi în alte gospodării din Muzeul Satului. Deocamdată sunt doar patru persoane cu acte care deservesc muzeul: un şofer, doi restauratori şi un electrician. "Vreau să terminăm pavilionul de birouri. Lucrările au fost deja începute. Este una din priorităţile mele. În câteva zile vor apărea tăbliţele în limba engleză şi română la toate obiectivele de la muzeu. Dorim să terminăm şi Casa sârbă, sunt bani pentru ea", a mai spus Cluadiu Ilaş.

Muzeul Satului nu duce lipsă de vizitatori, însă poteniaţl turistic este departe de a fi exploatat. Cei mai mulţi care păşesc la muzeu sunt străinii, dar şi grupurile organizate de elevi. "Vrem să le dăm motive să vină din ce în ce mai mulţi. Pentru asta vream să facem un parteneriat şi cu RATT, pentru a prelungi traseul autobuzului 46, să plece măcar de la Bastion", a afirmat directorul.

Caii salvaţi de la tăiere

Până nu de mult, cei patru cai de la muzeu, care au ajuns acolo de la Unitatea Militară de la Chişoda, pentru a scăpa de tăiere, s-au simţit ca în sălbăticie. „Am reuşit să le facem un loc şi acum vreau să îi îngrădesc. Săracii au stat mereu în câmp, în aer liber. Şi vizitatorii erau în pericol, pentru că mânzii muşcă. De ei se ocupă benevol un pensionar care a lucrat la muzeu. Vine zilnic de dragul lor”, a adăugat directorul.

Teodor Condriuc a lucrat la Muzeul Satului până în 2007, de unde a şi ieşit la pensie. După ce i-a murit soţia vine cu plăcere în fiecare zi pentru a le da de mâncare cailor. Îi cunoaşte cel mai bine, mai ales că a avut şi el de furcă cu ei. "Unul m-a muşcat de mână, de spate, de picior. E foarte rău. Acum arată bine, pentru că am grijă de Svete, Doina, Sofia şi Gigi. Aşa îi cheamă. Trebuie să se ocupe de ei un dresor, pentru a fi îmblânziţi. Nu au fost niciodată înhămaţi. Mă ocup şi de măcarul Cleopatra, care este liber în muzeu", a declarat Teodor Condriuc.