Ce i-a adus moartea fetiţei care s-a stins de dorul mamei: sărăcia şi nepăsarea familiei

Monica Cismaş a murit de dorul mamei. Cea care i-a dat viaţă spune că nu e vinovată pentru tragedie.

Cazul fetiţei care s-a înfometat de dorul mamei şi a murit fără ca familia să fie lângă ea atrage un semnal de alarmă. În comuna Teremia Mare din judeţul Timiş, pe lângă mama şi bunica Monicăi Cismaş, alte 90 de familii şi-au părăsit copiii pentru câţiva ani.

Micuţii au rămas în grija bunicilor sau rudelor mai îndepărtate, astfel încât părinţii lor să poată munci liniştiţi peste graniţă pentru un trai mai bun. Primăria din Teremia Mare e la curent cu toate aceste cazuri, însă moartea în condiţii dramatice a Monicăi ridică mari semne de întrebare asupra modului în care trăiesc aceşti copii.

Nimeni nu e de vină

Cea care a avut grijă de copila moartă de dorul mamei a fost Rozalia Cismaş, de 70 de ani. Bunica fetei are o casă modestă pe una dintre uliţele din Teremia Mare. „Eu, ca bunică, am trecut prin atâtea greutăţi ca să am grijă de Monica. Am muncit o viaţă întreagă, dar nu am niciun leu pensie. Am primit de la primărie un ajutor social de 200 de lei. Pe lângă Monica, am grijă de zece ani de un alt nepot, ceva mai mărişor, de 17 ani, mama lui fiind plecată în Grecia. Eu cred că am fost o bunică bună, mai săracă, dar cu inimă mare”, a spus Rozalia Cismaş. Femeia refuză să îşi asume vreo vină pentru moartea Monicăi. La fel de nevinovată se consideră şi Cristina Negrea, mama Monicăi. Ea dă vina pentru moartea fetiţei pe medici, pe care îi acuză că au refuzat să o salveze pe Cristina. Învinuită este şi bunica.

„Nu am crezut că fiica mea e în spital. Am crezut că mă sună bunica ei doar ca să îmi ceară bani. Credeam că se foloseşte de scuza ca Monica e în spital ca să îi trimit ei bani“, a mai spus mama.

Bani în loc de iubire

„Nu mi-a fost uşor să plec la muncă în Italia, dar am plecat ca să nu mor de foame. Medicii mi-au spus că vor avea grijă de Monica. Am plecat ştiind că ea se va face bine. Eu nu aveam cum să o salvez. Nu mi-am dorit altceva decât ca ea să se facă bine. În momentul în care ar fi ieşit din spital, Monica ar fi avut o viaţă bună, că pentru ea am muncit zi şi noapte“, a spus cu lacrimi în ochi Cristina Negrea.

Psihologii spun că  în orice moment cazul de la Teremia Mare se poate repeta. „Majoritatea părinţilor care pleacă peste graniţă fac acest pas sub imboldul banilor. Părinţii muncesc pentru copilaşi, pentru un trai mai bun în ţară, dar uită să îi iubească în perioada în care lipsesc. Vorbind de copii, un telefon primit de la părinţi nu e un semn de iubire. Copiii au nevoie de prezenţa fizică a părinţilor. În lipsa lor se ajunge la tot soiul de proteste, dispare lipsa de interes faţă de şcoală“, a spus psihologul Diana Tohaci.