Timişoara este codaşă la spaţii culturale. „Mamuţii” industriali ne pot salva

Piaţa Unirii, una din principalele atracţii ale Timişoarei. FOTO: Horia Călăceanu

Potenţial imens, spaţiile cu mare încărcătură culturală şi istorică din Timişoara, au însă şi o mare problemă: sunt neexploatate, iar la capitolul infrastructură dedicată artei oraşul nostru stă mult mai prost decât contracandidaţii săi.

Potrivit membrilor Asociaţiei „Timişoara, Capitală Culturală Europeană”, nu activităţile culturale sunt problema oraşului nostru, ci criza majoră de spaţii în care acestea să înflorească. Cu excepţia Muzeului de Artă şi a câtorva galerii de artă sau a sălilor convenţionale de spectacole şi concerte, Timişoara nu are infrastructura necesară găzduirii unor evenimente de anvergură naţională sau internaţională. Un adevăr pe care membrii nou-înfiinţatei Asociaţii l-au pus în discuţie chiar de la primele întâlniri.

„Încă de când ne-am întâlnit cu Ioan Holender, dânsul a pus această problemă. Adică, primele noastre discuţii, în cadrul Asociaţiei, au fost pe probleme urbanistice: de ce spaţii dispunem, ce putem face şi cum putem converti spaţii deja existente în zone culturală”, a explicat arhitectul Vlad Gaivoronschi, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Timiş, care face parte din Asociaţia „Timişoara, Capitală Culturală Europeană”. Arhitectul timişorean este de părere că nu putem emite pretenţii la titlul de capitală culturală dacă nu dezvoltăm oraşul, folosindu-ne de îmbinarea unică dintre vechi şi nou, din punct de vedere urbanistic. „Se vorbeşte deja despre aşa-numitul «stil Timişoara», adică arhitectură nouă, pe de o parte, şi veche, de cealaltă parte”, a mai spus Gaivoronschi.

„Stilul Timişoara” în urbanism

Temele urbanistice sunt pe lista de priorităţi ale Asociaţiei, mai ales că în Masterplanul Primăriei Timişoara (Planul Urbanistic General 2012) există un program care prevede dezvoltarea infrastructurii culturale. Pe lângă vechile discuţii de reabilitare, sunt menţionate locaţii pe care doar cultura le mai poate salva de la moarte: case vechi istorice, clădiri ale armatei din zona Cetate sau „mamuţii” industriali bântuiţi de ruină, clădirea Solventului sau turnurile de apă.

„În Austria, de exemplu, vechile clădiri industriale sau care îşi pierduseră pur şi simplu utilitatea au fost transformate în spaţii culturale, în timp ce noi, la Timişoara, încercăm încă să înghesuim clinici în astfel de locaţii”, a adăgat arhitectul timişorean.

Săraci în evenimente culturale mari

Refolosirea clădirilor condamnate la uitare este, de altfel, un punct important în definirea infrastructurii culturale a Timişoarei. „Se pune problema utilizarea unor spaţii nefolosite din zona industrială. Mai ales că arta contemporană se pretează la aşa ceva – aici vorbim de instalaţii, de lucrări imense”, a dezvăluit Pavel Vereş, mandatat de Clubul Lions din Timişoara pentru a-l reprezenta în cadrul Asociaţiei „Timişoara, Capitală Culturală Europeană”. Vereş susţine că, din cauza lipsei de spaţii culturale moderne, Timişoara este codaşă la capitolul manifestărilor de cultură de anvergură. „La capitolul acesta oraşul are o suferinţă mare. În afară de câteva spaţii de expoziţii convenţionale, nu avem nimic. Grav este, de exemplu, faptul că Timişoara nu are o bienală de artă până la această oră. Avem Muzeul de Artă, avem spaţiile din Bastion, dar stai goale pentru că sunt chirii mari, iar instituţiile de cultură sunt sărace”, a mai spus Vereş.

Clădirile dezafectate, şansă pentru arta contemporană

Muzeul de Artă este însă, în faţa Clujului, cu care suntem în competiţie pentru titlul de capitală culturală europeană, un mare atu, în opinia omului de afaceri timişorean Emil Cristescu, implicat în Asociaţia „Timişoara, Capitală Culturală Europeană” prin Fundaţia „Bega”. „Dacă ar fi să comparăm Muzeul de Artă din Cluj cu bijuteria noastră de Muzeu de Artă, eu spun că stăm chiar foarte bine. Consider că trebuie să ne vedem de treabă şi lucrurile se vor rezolva. Pot să spun chiar că, în cadrul Asociaţiei, depunem multe eforturi şi, prin martie, vor apărea primele veşti bune”, a promis omul de afaceri. Cristescu spune şi că este deschis spre discuţia refolosirii spaţiilor dezafectate, din portofoliul Bega Group, pentru activităţi culturale. „Sigur, suntem deschişi la aşa ceva. Putem converti unele dintre spaţiile noastre. Au existat discuţii inclusiv pentru crearea unei clădiri precum Fabrica de Pensule de la Cluj, însă au rămas la acel nivel”, a mai spus Emil Cristescu.