Răsturnare de situaţie în cazul terenul Mănăstirii Marienheim: "Episcopia a fost despăgubită cu un teren în perimetrul comunei Ciacova"

Avocatul lui Liviu Voiculescu susţine că Episcopia Romano-Catolică a fost împroprietărită cu 23,6 hectare pe perimetrul comunei Ciacova pentru terenul deţinut anterior de Ordinul Surorilor de la Notredame, însă aceeaşi Episcopie mai doreşte aproape jumătate de hectar de teren din extravilanul comunei Dumbrăviţa.

Voiculescu Liviu, prin apărător ales, avocatul Farkas Miklos, a transmis către redacţia Adevărul un drept le replică la articolul ”Judecător acuzat că a folosit expresii jignitoare într-o sentinţă dată împotriva Bisericii Catolice: ”Se face vorbire despre perioada inchiziţiei”, apărut în 23 februarie 2016. 

În articol, reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice sunt nemulţumiţi de deciziile instanţei, în cazul unui teren despre care susţin că a aparţinut de Mănăstirea Marienheim, unde au activat Surorile de Notre Dame până în 1949, anul naţionalizări. 

Prin consultarea înscrisurilor puse la dispoziţia redacţiei de către cei incriminaţi în articolul anterior, se constată că poziţia Episcopiei Romano-Catolice este contrazisă de probele de la dosar, de însăşi hotărârea instanţei. Conform documentelor, Episcopia Romano-Catolică, care cere obţinerea unui teren din Dumbrăviţa, a fost despăgubită cu acest teren pe perimetrul Comunei Ciacova prin Hotărârea nr. 33/3/20.12.2000 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş, iar prin hotărâri judecătoreşti din anul 2004, finalizate în anul 2005, terenul actual, proprietatea cetăţeanului german Amschlinger Gerlinde şi al lui Voiculescu Liviu, s-a stabilit că era proprietatea Statului Român, şi nu a Episcopiei Romano-Catolice, hotărâre care se opune cu puterea lucrului judecat acesteia. 

Voiculescu Liviu, prin avocatul Farkas Miklos, precizează că terenul agricol de la Dumbrăviţa, obiect al articolului din adevărul.ro, a fost obţinut de Amschlinger Gerlinde, în baza a două hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care comisiile de fond funciar au fost obligate la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate către aceasta pe parcela A133/2 – Dumbrăviţa.

Decizia din 2004: „Este proprietatea Statului Român”

Episcopia Romano-Catolică din Timişoara, cu privire la aceeaşi parcelă, a purtat un proces în cursul anilor 2004-2005, a avut calitate de pârâtă, finalizat cu următoarele hotărâri:  Sentinţa civilă nr. 598/21.01.2003, a Judecătoriei Timişoara, în dosar 20646/2002:

„Decizia civilă nr. 347/A din 24.09.2004 a Tribunalului Timiş, în dosar 4691/C/2003, prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 598/ de mai sus. Decizia civilă nr. 589 din 3 martie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, în dosar 10762/C/2004, prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 347/A de mai sus. 

În deciziile Tribunalului Timiş şi a Curţii de Apel, supraenunţate, se arată expressiv verbis faptul că parcela A133/2-Dumbrăviţa, la anul pronunţării deciziilor (2004-2005), era proprietatea extratabulară a Statului Român, iar aceste hotărârise opun cu puterea lucrului judecat tuturor părţilor din litigiu, inclusiv Episcopiei Romano-Catolice – Ordinul Surorilor de la Notredame.

În dosarele arătate mai sus din anii 2004-2005,  s-a efectuat expertiză tehnică-judiciară şi domnul  expert ing. Albulescu Constantin, în concluziile raportului de expertiză, filele 2-3 ale acestuia, arată că Episcopia Romano-Catolică, pentru terenul de pe perimetrul Comunei Dumbrăviţa, şi în particular pentru parcela A133/2 - Dumbrăviţa, prin Hotărârea nr. 33/3/20.12.2000a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate privată asupra terenurilor Timiş, a fost radiată de laAnexa nr. 43 poziţia nr. 3 a Comunei Dumbrăviţa, cu întreaga suprafaţă de 23,60 ha, şi inclusă în Anexa 43/c devenită Anexa nr. 38, a Comunei Ciacova jud. Timiş, la poziţia nr. 33, hotărâre consolidată prin neatacare”, explică avocatul Farkas Miklos.

Epsicopia a primit teren în schimb la Ciacova

Conform avocatului, Episcopia Romano-Catolică Timişoara, nu deţine niciun titlu valabil pe perimetrul UAT Dumbrăviţa pentru parcela A133/2, actualmente proprietatea pârâţilor, ci este deţinătoare a unui titlu pe perimetrul UAT Timişoara. 

„Prin acţiunea promovată în anul 2014, Episcopia, prin reprezentanţii săi, tinde să obţină 3904 mp pe perimetrul UAT Dumbrăviţa, pentru care nu are titlu, şi pentru care a fost deja despăgubită, fiind transferată cu 26,3 hectare pe perimetrul Comunei Ciacova, scopul real al reprezentanţilor Episcopiei este nu soluţionarea rapidă a dosarului ci blocarea CF-urilor pârâţilor, pentru a satisfacere probabil alte interese imobiliare de zonă”, susţine avocatul. 

Aşadar, din anul 2000, Episcopia a fost trecută pe anexele Comunei Ciacova cu suprafaţa de 23,6 hectare, aceasta nu mai poate revendica aceeaşi suprafaţă în anul 2014. „O atare revendicare ar trebui să cadă sub sfera de preocupare a DNA, fiind, se pare, o practică obişnuită a Episcopiei de a introduce acţiuni având acelaşi obiect, ulterior dosarelor care anterior fuseseră soluţionate irevocabil, nefavorabil acesteia. 

Spus altfel, odată ce Episcopia Romano-Catolică a primit 23,6 hectare la Ciacova, în anul 2000, pentru terenurile de la Dumbrăviţa, inclusiv parcela A133/2 – proprietatea actuală a pârâţilor, nu mai poate primi acelaşi teren de două ori, pentru că suntem în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză”, mai spune Farkas.

Epsicopia a pierdut la CEDO un proces similar

Într-un dosar asemnănător, Episcopia Romano-Catolică Timişoara, a pierdut la CEDO, în cauza Rozalia Avram, pronunţată la 16 septembrie 2014 şi rămasă definitivă la 16.12.2014.

Revenind la speţa de acum, în anii 2004-2005 instanţele au stabilit că terenul era proprietatea Statului Român şi nu al Episcopiei. Ca atare, consideră avocatul Farkas Miklos, nicio instanţă din România nu poate repune în discuţie aspectele tranşate irevocabil şi necontestate de către Episcopie, în căi extraordinare de atac.

„În acelaşi timp, nici Episcopia Romano-Catolică nu poate invoca pretins deţinerea unui titlu în anul 2000 sau 2001 cu privire la imobile obiect al dosarelor din 2004-2005. Timp de zece ani, din 2004-2005 până în 2014, Episcopia a achiesat la hotărârile din 2004-2005 şi abia în 2014 a început o sarabandă de procese cu privire la imobilul din Timişoara, restituit parţial acesteia, aşa cum dealtfel recunoaşte şi sentinţa din 2000 ce stă la baza demersului Episcopiei, urmare OUG 83/1999, ordonanţă de urgenţă care se referă exclusiv la bunuri din intravilanul localităţii şi nu terenuri arabile din extravilanul acestora. Punerea în posesie a Episcopiei cu privire la terenul acesteia din Timişoara, s-a făcut de către Primăria Timişoara, or Primăria Timişoara nu are competenţă cu privire la extravilanul Comunei Dumbrăviţa. Documentaţiile de întabulare ale parcelei A133/2, a titlului de proprietate a mandantei Amschlinger Gerlinde şi a celorlalţi subdobânditori ulterior, respectă întru totul planul de aplicare a Legii 18/1991”, susţine Farkas Miklos.

„Sentinţa Judecătoriei Timişoara este una temeinică şi legală şi se întemeiază pe probe scrise, expertiză, respectiv hotărârile irevocabile ale instanţelor timişorene din 2004-2005 şi pe celelalte hotărâri irevocabile din dosar. Terenurile de pe perimetrul UAT Dumbrăviţa care au aparţinut cândva Ordinului Surorilor de la Notredame, nu au făcut obiectul restituirii prin OUG 83/1999. În anexele  OUG se observă că nu figurează CF 644/1-Dumbrăviţa (Szentesul Nou), căruia îi corespunde parcela A133/2, dar acest teren a făcut obiectul Hotărârii nr. 33/3/2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş, iar pentru acestea Episcopia a fost deja despăgubită şi nu mai poate pretinde încă o dată despăgubiri pentru unul şi acelaşi bun, altminteri reprezentanţii Episcopiei pot avea aceeaşi soartă ca revendicatorii prezentaţi de mass-media care au beneficiat de despăgubiri nelegale de la ANRP, situaţie în care s-ar afla şi Episcopia dacă pentru acelaşi bun primeşte 23,6 hectare în Comuna Ciacova – despăgubiri ANRP şi în acelaşi timp în natură 3904 mp. Amschlinger Gerlinde, Voiculescu Liviu şi alţii, nu a dobândit niciun drept de proprietate pe perimetrul UAT Dumbrăviţa. Doamnei Amschlinger Gerlinde i s-a reconstituit dreptul de proprietate şi i s-a restituit doar în parte terenul spoliat de la autorii săi de statul totalitar”, se arată în dreptul la replică transmis de Liviu Voiculescu.