Intrarea armatei sovietice în Timişoara: Prima grijă, să confişte maşinile etnicilor germani. A început comunismul

La 1 septembrie 1944, armata sovietică a intrat în Timişoara şi a adus cu ea regimul de ocupaţie militară a oraşului.

Comportamentul soldaţilor sovietici faţă de populaţie anticipau instalarea unui regim politic ce ignora drepturile cetăţenilor şi libertăţile constituţionale, ce utiliza teroarea ca metodă de ameninţare şi dominare. 

Imediat ce au ajuns sovieticii în Timişoara, prima lor grijă a fost să confişte maşinile locuitorilor germani. Apoi au urmat deportarea etnicilor germani în URSS, iar în anii 1946-1948 s-au efectuat deportări ale germanilor din Timişoara în lagărele de muncă obligatorie din ţară. În 1947 a început urmărirea şi discreditarea membrilor „partidelor istorice”.

„Restricţionarea consumului intern, pentru a putea îndeplini prevederile Convenţiei de Armistiţiu cu URSS, a avut efecte deosebit de grave asupta condiţiilor de viaţă ale timişorenilor. În timp ce produsele de primă necesitate se distribuiau doar pe cartelă şi mari cantităţi de alimente erau trimise în Uniunea Sovietică, comuniştii organizau manifestaţii, unde vorbitorii instruiţi cereau instaurarea puterii comuniste. Adunarea Sindicatelor Unite din Timişoara de3 la Cinema Capitol, în 8 octombrie 1944, ca şi alte adunări organizate de comunişti au scopul de a exercita presiuni pentru aducerea la putere a comuniştilor. Încercările forţelor democratice de a stopa ascensiunea la putere a comuniştilor au fost reprimate de organele de ordine subordonate Partidului Comunist”, a povestit istoricul timişorean Ioan Haţegan.

Comuniştii au ocupat pas cu pas întreaga putere în Timişoara

La 8 noimebrie 1945, a avut loc o mare demonstraţie a studenţilor şi elevilor timişoreni organizată în cinstea Regelui Mihai I. Demonstranţii au fost atacaţi de grupuri violente purtătoare a steagului roşu. Poliţia a arestat studenţi, dar de atacatori nu s-a atins. 

Sub scutul armatei sovietice de ocupaţie, ca în întreaga ţară, comuniştii au ocupat pas cu pas întreaga putere în Timişoara, adoptând podelul politic, economic şi cultural stalinist. Au interzis activitatea PNŢ şi PNL.

„Cu toate măsurile represive şi de supraveghere luate de autorităţile statului comunist, rezistenţa faţă de regimul impus cu sprijinul sovietic n-a încetat. Organizaţia Naţional Creştină de luptă împotriva comunismului, condusă de colonelul Ion Uţă, a eşuat însă în tentativa de de a dezlănţui o revoltă care să se extindă în toată ţara şi să înlăture regimul comunist. Securitatea a descoperit mereu în anii 50 manisfeste ostile regimului comunist şi ocupaţiei sovietice. De o amploare deosebită au fost manifestaţiile studenţilor din octombrie 1956, care criticau nivelul de trai foarte scăzut, ocupaţia militară sovietică, lipsa drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Studenţii au condamnat aservirea României intereselor URSS dar şi prezentarea falsă şi tendenţioasă a a revoluţiei din Ungaria. La adunarea din cantina Politehnicii au participat peste 2.000 de studenţi. Revendicările au fost cuprinse într-un memoriu. Mişcarea studenţească a fost înfrântă de aparatul represiv al regimului. Grupul conducător şi alţi 21 de studenţi au fost judecaţi şi condamnaţi la închisoare, iar 232 au fost exmatriculaţi”, a afirmat Ioan Haţegan. 

Retragerea trupelor sovietice în 1958 

După retragerea trupelor sovietice din România, în 1958, se produce o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, cartelele fiind înlocuite, produsele aveau preţuri accesibile. Măsurile represive au continuat, iar supravegherea locuitorilor s-a intensificat.

„Instalarea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului Comunist şi statului român, în 1965, a marcat aproximativ un deceniu de dezgheţ ideologic şi reaşezarea valorilor culturale pe temelii naţionale. Noua organizare administrativ-teritorială din 1968 a redat Timişoarei statutul de municipiu, dar Primăria şi Consiliul municipal erau subordonate total şi executau întocmai instrucţiunile conducerii centrale a partidului. Primarul devenea automat şi prim-secretar al Comitetului municipal al PCR”, a adăugat Haţegan.

Timişoara şi ecoul revoluţiei anticomuniste din Ungaria. „A fost cea mai înaltă formă de protest faţă de regimul stalinist“

După 1974, perioada de „dezgheţ” a fost înlocuită de „revoluţia culturală” şi programul de „formare a omului nou”. Naţional-comunismul se tranformă într-un instrument tragicomic de susţinere a cuplulului Ceauşescu. 

"În ultimul deceniu al regimului comunist Scuritatea are tot mai mult de lucru"

Anii 80 au însemnat declinul dezvoltării industriale a Timişoarei şi a întregii ţări, reintroducerea raţionalizării produselor de consum.

„Condamnările de drept comun şi internările forţate în spitalele de pshihiatrie maschează pedepsele politice. Se utilizează şi alte mijloace de de persecuţie polticiă. Persoanele mai greu de convins erau îndepărtate din serviciile ocupate, persoanele valoroase profesional, dar insuficient pregătite politic erau transferate la ordinul autorităţilor, iar cei cunoscuţi că aparţineau cultelor religioase neoprotestante, sau chiar ce practicau confesiunile religioase tradiţionale, ori aveau rude apropiate în străinătate erau marginalizaţi socio-profesional. În ultimul deceniu al regimului comunist Scuritatea are tot mai mult de lucru, iar Tribunalul Militar din Timişoara judecă tot mai multe tentative de trecere a frontierei, precum şi pe cei care scriau posturilor de radio Europa Liberă şi Vocea Amerciii, pe tinerii care calomniau socialismul şi familia Ceauşescu”, a explicat Haţegan.
 

Preluarea puterii în URSS de către Mihail Gorbaciov aduce vântul schimbării în Europa de Est. În Timişoara se recepţionau emisiunile televiziunilor sârbe şi maghiare şi informaţiileprimite pe aceste canale au fost de natură a escalada tensiunea în rândul timişorenilor, generând posibilitatea izbucnirii unei revolte populare generale. Ceea ce s-a şi întâmplat în decembrie 1989. 

Citeşte şi:

Timişoara, în timpul dictaturii regale: „Raţia zilnică de pâine era 300 de grame. Un kilogram de carne pe săptămână“

Industria socialistă a dublat populaţia Timişoarei în decurs de 20 de ani. Forţă de muncă din Oltenia şi Moldova

Centrul Civic Timişoara - planul diabolic al arhitecţilor comunişti care doreau să „îngroape” Piaţa Operei

Prima revoluţie anticomunistă din Timişoara, înăbuşită cu ajutorul lui Victor Atanasie Stănculescu şi Ion Iliescu

Revoluţia Maghiară din 1956, propagată la Timişoara: evenimentele trăite şi spuse de Ioan Holender
 

FOTO Şeful deţinuţilor politici din Timişoara: „I-am avut în mână pe toţi criminalii din comunism. A venit un regim care i-a protejat“

Istoria sinistră a lagărului nazist de la Timişoara. Preluat de Armata Roşie, a fost mormânt pentru 7.000 de unguri

Cel mai în vârstă măcelar din Timiş: „Am lucrat în fabrica de conserve pentru armata germană, dar necazul a venit cu ruşii”