Grădiniţă privată sau grădiniţă de stat? Inspector şcolar: „Nu ar trebui să existe diferenţe. Din păcate, sunt vizibile”

FOTO Shutterstock

Deciziile care îi vizează pe copii sunt, fără îndoială, cele mai importante decizii pe care trebuie să le ia părinţii. Iar una din primele decizii grele care vizează viitorul copiilor este alegerea grădiniţei. Dezvoltarea învăţământului preşcolar privat i-a atras pe părinţii care vor să le ofere condiţii bune copiilor. Diferenţa o fac, însă, costurile, cheltuielile pentru o grădiniţă privată fiind crescute.

Alex are doi ani şi 11 luni. De la 10 luni, părinţii l-au dus la o creşă privată unde au plătit până la vârsta de doi ani suma de 200 de euro lunar. După doi ani, preţul a crescut la 300 de euro. Suma este mare, dar condiţiile fac toţi banii, spune mama băieţelului, potrivit căreia în preţ sunt incluse activităţi de teatru, înot, tenis şi limbi străine. „Personalul este foarte bine pregătit şi cu bun simţ. Grădiniţa are bucătărie proprie. Sunt împotriva catering-ului. Au program de lucru şi pe perioada vacanţelor, iar pentru mine ca părinte cu job era un criteriu important. În plus, au camere de luat vederi în toate încăperile în care copiii îşi desfăşoară activitatea (sală de mese, somn, curte, loc de joacă). Au un program bine corelat de masă, somn, activităţi de interior-exterior şi au inclusiv serviciu de dus/adus copilul la grădiniţă sau creşă”, a spus mămica, potrivit căreia grădiniţa organizează pentru copii şi serbări cu diferite ocazii, fără a solicita bani în plus.

Emanuel Olariu este directorul şcolii creştine „Harul” din Lugoj, care are atât creşă, cât şi grădiniţă.  „Din punctul meu de vedere cel mai mare avantaj pe care îl are învăţământul privat faţă de cel de stat este faptul că beneficiază de descentralizare mai mult ca învăţământul de stat. Chiar dacă trebuie să raportăm la fel ca oricare altă instituţie de învăţământ  acreditată, totuşi ca învăţământ privat beneficiem de o libertate care ne dă ocazia sa creăm o altfel de cultură în şcoală sau gradiniţă, acest lucru transformându-ne într-o instituţie mult mai personală şi familială, cât mai aproape de gustul părinţilor şi al copiilor. Tot datorită descentralizării se pot îndeplini mai uşor şi mai rapid nevoile şi cerinţele copiilor şi ale părinţilor”, a declarat Olariu, care a scos în evidenţă posibilitatea de a lărgi statul de funcţii în conformitate cu nevoile apărute (psiholog, logoped, profesori specializaţi, etc). Alte avantaje, susţine Olariu, sunt stabilitatea şi continuitatea în conducere. „Fiind privat trebuie să oferi ceva ca să ai clienţii. Altfel falimentezi. La stat treaba merge oricum, finanţarea vine din altă parte”, a mai declarat Olariu.

Provocată să facă o comparaţie între grădiniţa privată şi cea de stat, Aura Danielescu, inspectorul şcolar general al judeţului Timiş, a declarat că „în mod firesc nu ar trebui să existe diferenţe”. „Din păcate, ele sunt vizibile! Din poziţia mea, răspunsul meu ar trebui să fie în favoarea ambelor, echitabil şi să aplaud ambele forme de şcolarizare de nivel preşcolar. Cu toate acestea, sunt diferenţe”, a spus Aura Danielescu, care a sintetizat pentru „Adevărul” câteva diferenţe între grădiniţa privată şi grădiniţa de stat.

Aura Danielescu, despre grădiniţa de stat:

- număr mare de părinţi care solicită înscrierea în această formă, părinţi aparţinând diferitelor clase sociale

- cadre didactice ce se orientează spre învăţământ de stat cu prioritate, deşi forma de salarizare este mai mică

- posibilitate, din perspectiva lor de a evolua în carieră mai uşor

- număr maxim de copii pe grupă, conform legii. Mai toate grupele merg spre 30

- dotări suficiente sau mai puţin suficiente în funcţie de managementul unităţii, sper, şi nu în funcţie de contribuţia părinţilor

- sistem concurenţial, ceea ce implică o creştere a calităţii;

-costuri reduse la hrană;

Aura Danielescu, despre grădiniţa privată:

- părinţii nu urmăresc neapărat să înscrie copilul într-o grădiniţă, ci într-o formă modernă de supraveghere şi desfăşurare a timpului de pe parcursul unei zile ( avem grădiniţe ce şi-au pierdut dreptul de a mai funcţiona ca şi grădinţă şi totuşi ele nu pierd copii)

- părinţii cu statut socio- economic ridicat se îndreaptă spre privat

- cadre didactice ce urmăresc partea financiară mai mult, probabil, decât evoluţia în carieră

- dotări mult mai bune decât la stat şi un număr mult mai mic de copii/grupă

- calitatea dotărilor este generată de lipsa de echitate pe finanţare: la stat primesc exclusiv costul standard pentru cheltuieli materiale şi salariale din partea statului, la privat primesc acelaşi cost standard ca şi copilul de la stat şi în plus taxa lunară ce se ridică la 600-800 lei! Aşadar, dacă la stat primesc pentru copil pentru salarii şi cheltuieli materiale în jur de 4.000 de lei pe an, la privat primesc aprox imativ 13 600 ( stat plus parinte, dacă se frecventează 12 luni gradiniţa)

- diferenţele de venit duc implicit la diferenţe de salarii şi dotări

- preocupare accentuată a cadrelor didactice pentru fiecare copil în parte (număr mult mai mic pe grupă), personal auxiliar mai numeros.