Elevii geniali premiaţi de NASA pentru un proiect la care au muncit în timpul liber: „Simţi că toate orele de lucru au meritat pentru acel moment“

Cinci elevi ai Liceului Teoretic „Grigore Moisil” din Timişoara au fost premiaţi la începutul acestui an pentru rezultatele obţinute la un concurs internaţional organizat de NASA. Pentru proiect, elevii au muncit în timpul liber, fiind nevoiţi să lucreze chiar şi noaptea pentru a se sincroniza cu partenerii din SUA.

Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT) în colaborare cu NASA, Agenţia Europeană Spaţială (ESA) şi Centrul European de Tehnologie şi Cercetare a Spaţiului (CASIS) organizează în fiecare an Zero Robotics, o competiţie de programare la care participă elevi din Europa, America de Nord sau Australia. Una dintre echipele înscrise la ultima ediţie în concurs a fost formată din cinci elevi ai Liceului Teoretic Grigore Moisil din Timişoara: Cristina Cordun (căpitanul echipei), Miruna Grigoraş, Daniel Drondu, Sebastian Maleş şi Emanuel Covaci.

Tema de anul acesta a fost colonizarea planetei Marte. Scenariul presupunea că pământenii vor să populeze planeta Marte, iar pentru asta trebuie să construiască sateliţi care să orbiteze planeta pentru a o putea mai intâi analiza. Guvernul a lansat deja în spaţiu piesele componente ale sateliţilor, iar treaba echipelor de elevi intrate în competiţie era să scrie un program care să determine nişte roboţi să adune într-o zonă de asamblare componentele satelitului.

Pentru că şi alte echipe de ingineri vor să construiască primii sateliţii, fiecare echipă trebuie să fie cât mai rapidă. „Iniţial concursul se desfăşoară între echipe, mai apoi se formează alianţe de câte trei echipe, maximum două de pe acelasi continent. Anul acesta, noi ne-am aliat cu două echipe americane, formând alianţa CYS Burger”, a explicat unul dintre elevi, potrivit cărora în urma etapelor derulate în cadrul competiţiei se ajunge în finala mare şi finala virtuală. În finala mare se calificau primele 14 echipe, mai apoi jocul continua încă vreo două saptamani pentru restul concurenţilor, iar primii doi se calificau şi jucau finala virtual”. În finala virtuală, elevii din Timişoara au fost pe primul loc. O echipă din Piatra – Neamţ a luat locul doi chiar în finala mare.

„Concursul a început în septembrie 2016, când am primit manualul şi am aflat tema jocului. După ce am creat alianţele cu echipe americane şi am intrat în semifinală, au început problemele. Cea mai grea a fost diferenţa de fus orar şi stilul de a coda diferit pe care îl aveam. După ce am lucrat uneori şi nopţile, am ratat la limită finala mare, aşa că greul nu a luat sfârşit. Descoperind unele erori, am reuşit să ne calificăm în finala virtuală, unde am concurat cu o alianţă formată din două echipe italiene şi una americană”, poveşte căpitanul echipei timişorene, Cristina Cordun.

Pentru elevii timişoreni a fost fascinant că finala la care au participat a avut loc la Centrul Agenţiei Spaţiale Europene din Olanda. Tinerii au fost la un pas să rateze plecarea în Olanda din cauza lipsei fondurilor. Toate costurile cu transportul, cazarea şi masa au fost suportate de firma Continental Automotive România, iar elevii au putut merge astfel în Olanda. „Pentru mine concursul a fost o experienţă frumoasă, mai ales că am învăţat lucruri noi de la americani, imbunătăţindu-mi modul de a coda. Totodată, am vizitat Olanda, care a devenit ţara mea preferată şi am văzut cel mai important centru ESA din Europa”, a mai declarat Cristina.

„Cristina şi Ema sunt deja la a treia participare, iar eu la a doua. De-a lungul acestor trei ani, echipa a trecut de la simpli participanţi, la participanţi în finală şi la castigătorii finalei virtuale. Nu este un lucru foarte neaşteptat având în vedere cât timp am investit în această competiţie: ore după şcoală, nopţi întregi pe Hangouts cu echipele americane. Toate au fost epuizante. Totuşi, oricât de complicat a fost să punem cap la cap idei pentru o strategie cu adevarat funcţională sau să reuşim să transpunem în linii de cod ideile pe care le aveam în cap, experienţa în sine a fost uluitoare. Sincer, pentru mine nu a contat dacă aveam sau nu să câştigăm. Simplul fapt de a-ţi vedea munca transformându-se în ceva real care funcţionează corect şi exact cum ai plănuit tu a fost uluitor!”, a declarat şi Miruna, care a profitat de concurs pentru a se mândri că e româncă.

„În competiţie au existat încă două echipe din România. De fapt, finala cea mare aproape a fost câştigată de alianţa echipei din Piatra Neamţ cu care ne cunoşteam şi înţelegeam deja din anul precedent. Acum, un an mai tarziu, ne-am reîntâlnit fericiţi în dimineaţa concursului şi am relaţionat la fel de bine ca în trecut. Câteva ore mai tarziu, ce să vezi? România ocupa locurile 1 şi 2 în cele două finale ale competiţiei! Cum aş putea să nu fiu mândră?”, a mai spus Miruna.

Pentru Daniel Drondu, membru al echipei de informaticieni de la Timişoara, Zero Robotics a fost o experienţă „pe care fiecare tânăr merită să o încerce, pentru a simţi cum e să lucrezi într-o echipă cu oameni din alte ţări”. Daniel spune că misiunea primită în concurs pare simplă la prima vedere, dar nu a fost deloc aşa. „Din punctul meu de vedere codul a fost cea mai grea parte din cauza limitelor puse şi a altgoritmului care necesită cunoştinţe mai mult decât obişnuite. În finală a fost foarte calmă atmosfera până la începerea meciurilor, când toţi am început să avem emoţii, văzând cum sfera aceea din spaţiu, de pe ISS (n.r. Staţia Spaţială Internaţională), se mişcă datorită muncii noastre”, a declarat Daniel.

Sebastian Maleş, un alt membru al echipei de geniu de la la Timişoara, susţine că Zerorobotics este unic prin modul în care reuşeşte să implice zeci de echipe din toată lumea care încearcă să vină cu cea mai bună idee. „Trebuie să îmbini tot ceea ce înseamnă inginerie cu lucrul în echipă. Să vezi ceva la care ai contribuit tu rulând pe Staţia Spaţială Internaţională dă un sentiment unic. Simţi că toate orele de lucru au meritat doar pentru acel moment”, a declarat Sebastian. „Pentru mine, aceasta a fost a treia participare consecutivă la Zero Robotics. Împreună cu colegii mei am trăit o experienţa unică de-a lungul anilor în această competiţie, mai ales că anul acesta am şi câştigat finala virtuală. Cel mai interesant a fost când am aflat că din echipa cu care noi concuram făcea parte şi o româncă”, a declarat şi Emanuel Covaci.