Cum au întemeiat muncitorii forestieri austrieci un sat în judeţul Caraş-Severin. În localitate este păstrată o bucăţică din Sfânta Cruce a lui Isus Hristos
0Comuna Văliug, din Caraş-Severin, are o istorie bogată adusă de coloniştii din Austria. Pe vremuri, locuitorii ei nu înţelegeau limba vorbită de cei din satele vecine.
Comuna Văliug (Caraş-Severin) este una dintre destinaţiile importante pentru turismul din Munţii Banatului. Este una dintre cele mai frumoase staţiuni de agrement din Banatul Montan, mai ales datorită peisajului pitoresc şi celor două lacuri de acumulare situate pe Bârzava în amonte (Gozna) şi în aval (Breazova).
În anii ’90 s-a devoltat ca sat de vacanţă, după emigrarea populaţiei germane. Casele au fost achiziţionate de persoane din Timişoara ori Reşiţa, aidoma situaţiei din Gărâna şi Brebu Nou. Pensiunile au răsărit una după alta şi a intrat în ecuaţia festivalului de jazz, pentru că mulţi se cazează la Văliug în perioada jazzului de la Gărâna. În ultimii ani a devenit cunoscut şi pentru iubitorii de petreceri.
Mai multe cluburi „de fiţe“ s-au deschis pe pontonul de la barajul de acumulare, iar în fiecare weekend acolo au loc diverse party-uri. Iarna, iubitorii de schii au parte şi de pârtia de la Văliug, care este legată de cea de la Semenic.
Lacul Gozna de la Văliug FOTO sportsanatate.wordpress.com
Dacă istoria Văliugului de după Revoluţie seamănă cu cea de la Gărâna şi Brebu, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre perioada începuturilor.
Atunci când pemii germani au sosit din zona Boemia (actuala Cehia) în 1828, la Wolfsberg (Gărâna), Weidenthal (Brebu Nou), Wolfswise (Poiana Lupului), Lindenfeld şi Altsadowa (Sadova veche), Văliug era deja un sat bine închegat.
Vedere dintr-o pensiune din Văliug
Satul Franzdorf a fost întemeiat în anul 1793 de coloniştii muncitori forestieri veniţi din Austria, pentru a produce sărbunele de lemn necesar fabricilor metalurgice din Reşiţa.
Conform recensământului din 2011, din 747 de locuitori ai Văliugului, aproximativ 10% sunt etnici germani. Sunt şi câţiva cetăţeni germani care şi-au răscumpărat casele şi revin aici să îşi petreacă vacanţele.
Locuitorii sunt aduşi din zona Salzkommergut. 229 de familii se stabilesc la Reşiţa şi 71 în zona Văliug, conduşi de brigadierul silvic austriac Franz Loidl. Numele localităţii, Franzdorf (Satul lui Franz) vine de la împăratul Francisc al II-lea, care tocmai venea la conducerea imperiului Austriac.
Data de 30 iunie 1793 este considerată ziua întemeierii Franzdorfului, când organele administraţiei austriece au început împărţirea locurilor pentru case. Alături de muncitorii austrieci a venit şi învăţătorul Anton Josef Priklmayer, înviinţează şcoala din localitate. Iniţial au construit o capelă de lemn, primul lor preot fiind Benedict Braun. În anul 1855, s-a construit drumul spre Wolfsberg (Gărâna).
Numărul coloniştilor a crescut între 1858-1859 cu alte 40 de familii, care s-au stabilit la Crivaia. Interesant este că în timpul administraţiei austriece, mai exact în 1861, în zonă au fost colonizaţi şi cărbunari din Oltenia. Satul se va numi Franzdorf până în 1919, când Banatul trece la Regatul României.
Biserica romano-catolică din Văliug este una neobişnuită pentru un sat. Lăcaşul de cult neogotic, realizat din piatră, cărămidă şi beton, a fost finalizat în 1861. Impresionanta biserică dăinuie şi astăzi şi este principalul punct de atracţie din comună.
Interiorul bisericii
În 1880, episcopul Alexander Bonnaz a sosit la Văliug ca turist. Impresionat de cele găsite în sat, episcopul donează bisericii un nou altar, construit la Arad. Biserica romano-catolică îl are ca patron spiritual pe Francisc din Asissi. În biserică este păstrată cu sfinţenie o bucată de lemn, despre care se spune că provine de la Sfânta Cruce a lui Isus Hristos. Şi această relicvă a fost donată de la episcopul Alexaner Bonnaz.
Biserica neogotică de la ţară
Recomandări pe aceeaşi temă
Se încarcă comentariile...
