Cele mai vestite hoteluri şi restaurante din Timişoara de altădată. La "Der Trompeter" au stat împăraţii Francisc I, Franz Josef sau prinţul A.I. Cuza
0
Cel mai vechi şi totodată – în epocă – cel mai elegant hotel cunoscut în Timişoara era “Der Trompeter”, devenită apoi hotelul Hungaria.
Unul dintre cele mai renumite hoteluri şi restaurante din Timişoara de acum 200 de ani, era „Trâmbiţaşul” (în germană „Der Trompeter”,/ în maghiară „Trombicas”), devenită apoi hotelul Hungaria. Se afla pe strada Eugeniu de Savoya colţ cu strada Augustin Pacha.
Clădirea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La început avea numai un etaj, şi aparţinea judecătorului Anton Seltman. În anul 1899 i s-a ridicat etajul al doilea.
Aici trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi, conţi, duci sau împăraţi. Prin 1780 o cameră cu pat costa 15 cruceri. Un meniu copios era 10 cruceri. În anul 1807, locuieşte în acest elegant hotel împăratul Francisc I. Mai apoi, chiar în mai multe rânduri, aici poposeşte împăratul Franz Josef al Austriei.
Istoricul Nicolae Ilieşiu susţine, în cartea „Timişoara-monografie istorică”: „Bogătaşii din provincie îşi cheltuiau banii în restaurantul Trompeta. Aici s-a dus şi o bună parte din averea tatălui lui Lenau”.
“Hotelul Der Trompeter avea instalaţii de aprovizionare cu apă şi condiţii bune de cazare, corespunzătoare nivelului de civilizaţie de atunci. Aici trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi”, susţine Paul Răzvan, în “Nostalgii timişorene– album despre oraşul de altădată”.
Marele cotidian de limbă germană Temeswarer Zeiting – (care apărea în acele vremuri) avea o rubric specială în care publica numele oaspeţilor care îşi făceau sejur la Der Trompeter (cu menţionarea localităţii de unde vin şi a motivului vizitei).
În numărul din 7 martie 1866 al ziarului, la rubrica respectivă, se consemna; “Excelenţa sa Prinţul Alexandru Ioan Cuza, din Bucureşti, în trecere, F.Pissotzky, adjunct al prinţului Cuza, din Bucureşti”.
Este cunoscut faptul că domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în drumul său de exil, a făcut un scurt popas în Timişoara, în 7 şi 8 martie 1866.
Pe peretele clădirii se află o placă de marmură care dă de ştire că în 1866, A.I.Cuza, primul domn al Principatelor Române, în drum spre exil a poposit aici.
Nu există niciun anunţ despre vizita împăratului Francisc I din 1807 sau despre vizitele împăratului Franz Josef.
Alte hoteluri celebre în Timişoara în Cetate
Alte hoteluri (având şi restaurant), în cetate, au fost “Cerbul de aur” (în Piaţa Sf.Gheorghe) şi “La şapte electori” în actual Piaţa a Unirii (pe atunci Domplatz, Piaţa Domului).
“Primul era cunoscut prin restaurantul său, loc de întâlnire a intelectualilor români ai satelor timişene. Hotelul şi restaurantul Cerbul de aur funcţionau încă din 1740, dăinuind până în perioada dintre cele două războaie mondiale. După cea de a conflagraţie mondială, a fost – un timp, cămin studenţesc; în zilele noastre cuprinde locuinţe pentru câteva familii.
Clădirea este situată pe aceeaşi stradă cu “Trâmbiţaşul”, pe colţul făcut cu Piaţa Sf.Gheorghe (n.r. astăzi funcţionează şi o frizerie), peste drum de actualul sediu al revistei Orizont”, susţine Paul Răzvan.
Hotelul “La şapte electori” era considerat – cu mai bine de un secol în urmă – ca fiind de lux. El se afla în clădirea de pe latura nordică a Pieţei Unirii, faţă în faţă cu Palatul Baroc. Astăzi, acolo funţionează Şcoala cu clasele I-IV “Nikolaus Lenau”.
Hotelul Kronplatz Rudolf
Spre sfârşitul veacului al XIX-lea se construieşte (în anii 1874-1875) impozanta clădire, în stil renascentist, a Teatrului. Pe latura dinspre actuala stradă Alba Iulia, etajele şi mansarda edificiului adăposteau cel mai elegant complex hotelier din oraş (hotel şi restaurant-cafenea), denumit la început Kronprinz Rudolf (Prinţul moştenitor Rudolf; este vorba de Rudolf de Habsburg).
După moarte lui Rudolf, hotelul şi cafeneaua primesc numele Kronprinz Ferdinand, după numele celui care devenise moştenitor al tronului chezaro-crăiesc, arhiducele Franz Ferdinand, - care, de asemenea avea să sfârşească în mod tragic, la Sarajevo, în 1914.
“Prin dotările sale şi prin condiţiile oferite, noul ansamblu hotelier eclipsa, în acea epocă, absolute toate construcţiile cu spaţii de găzduire din Timişoara. Cafeneaua hotelului de la Teatru a devenit, în decursul timpului, un loc preferat de întâlnire al artiştilor şi al oamenilor de litere..”, a scris Paul Răzvan.
Astăzi, vitrinele celebrei cafenele de altă dată cuprind panourile cu afişe şi fotografii, ce fac cunoscute iubitorilor de teatru piesele care sunt programate în stagiune.
“În imediata apropiere a Teatrului se află împunătoarea clădire care adăposteşte, la parter, restaurantul Bulevard, şi el un local renumit încă din anii începutului de veac. Având saloanele decorate în stil Art Nouveau, era cunoscut până prin anii 50-60 sub numele de Lloyd (denumire reluată astăzi), după cum desigur îşi amintesc mulţi timişoreni. Întreaga clădire se numea Palatul Lloyd, fiind de fapt un complex hotelier, cuprinzând şi sedii ale unor firme comerciale şi bancare. (n.r. Astăzi clădirea Rectoratului Politehnicii). Acest mare local a constituit un bine cunoscut loc de întâlnire al high-life-ului vremii. La începuturile existenţei sale era cunoscut şi sub numele de Café-Wien”, a mai scris Paul Răzvan, în “Nostalginii timişorene– album despre oraşul de altădată”.
Un animat centru al viaţii politice şi culturale din secolul trecut era vechiul cartier Fabric. Puteţi să aflaţi mai multe despre hanurile şi restaurantele din Timişoara de altă dată puteţi citi aici: Nostalgii timişorene. Amintiri despre oraşul de altădată: Hoteluri şi localuri de lux din secolele XVIII-XIX-lea.
Se încarcă comentariile...
