Ce sunt fobiile şi cum ne afectează ele. După câţi ani a fost convinsă o persoană cu agorafobie să iasă din casă

O temere care persistă şi ne determină să ne organizăm toată viaţă pentru a evita să ne întâlnim cu situaţia care o produce se numeşte fobie. Potrivit psihoterapeutului timişorean Andreea Ionescu, unul din cele mai complexe cazuri de fobie pe care le-a tratat a fost temerea de a ieşi din casă, fobie peste care persoana afectată a reuşit să treacă după ani de tratament psihoterapeutic.

Teama de o anumită situaţie sau un anumit lucru este firească până la un anumit punct. În momentul în care contactul cu un spaţiu închis, cu dentistul sau cu un obiect ascuţit îţi crează nelinişte sau chiar atacuri de panică vorbim de o fobie care te duce până acolo încât te organizezi în aşa fel încât să eviţi astfel de situaţii.

„Când spunem fobie, vorbim de situaţii care ne limitează funcţionarea. Este o frică specifică. Avem întodeauna un obiect al fobiei. Odată ce am definit acest obiect o să tindem să ne organizăm întreaga viaţă astfel încât să evităm confruntarea cu obiectul fobiei. Fiecare om are temeri în viaţa lui, ceea ce este normal, şi încearcă să le evite, dar nu îşi organizează întreaga viaţă astfel încât să ne devieze de la un traseu firesc cum facem în patologie. Când temerea este supradimensionată situaţiei pe care o întâlnesc şi este prelungită în timp, când avem criteriul intensitate şi durată care depăşesc funcţionarea noastră, vorbim de o patologie”, a explicat Andreea Ionescu, psihoterapeut şi cadru didactic la Departamentul de Psihologie din cadrul UVT.

Potrivit specialistului, fobiile au legătură directă cu experienţe din trecut. „Cel mai simplu mod de ajunge acolo poate fi o traumă concretă. Dacă m-a muşcat un câine în copilărie există o probabilitate să îmi fie frică de câini. Acesta este mecanismul cel mai simplu şi evident, dar există şi situaţii în care eu am preluat frica altora. Spre exemplu, dacă părinţilor mei le era frică de apă, iar eu am fost expus la ideea că apa este un pericol extrem, eu am putut prelua frica lor. Mai avem experienţe traumatizante la care am fost expus timpuriu. Au o putere foarte mare evenimentele petrecute în spate. Spre exemplu, sunt mesaje confuze care au rămas neclarificate. Simbolul dintr-o situaţie se poate transforma într-o fobie specifică”, a mai explicat psihoterapeutul cu o experienţă de  12 ani în domeniu.

Cele mai cunoscute fobii

Printre cele mai frecvente fobii sunt teama de spaţii închise, teama de spaţii largi, teama de obiecte ascuţite, de animale, dar şi fobia socială, care include o categorie mai mare de temeri cum ar fi teama de a vorbi în public. Una din cele mai ciudate fobii este teama de clowni, care este întâlnită atât la adulţi, cât şi la copii. Potrivit psihoterapeutului Andreea Ionescu, care atrage atenţia că psihologul nu este acelaşi lucru cu psihiatrul, unul din cele mai complexe cazuri de fobie pe care l-a tratat a vizat o persoană care se temea să mai iasă din casă. În cazul respectiv, persoana ajunsese până acolo încât nu mai avea viaţă socială, temându-se să se ducă şi până la magazinul din colţ.

„Când a venit la mine, situaţia era destul de gravă. Persoana stătea izolată în casă, nu mai putea să meargă la lucru, nu mai avea prieteni. Totul a apărut pe un fond care a favorizat această stare. Deşi acuza principală nu era depresia, fobia a apărut pe un fond depresiv”, a explicat specialistul potrivit căruia rezolvarea cazului a necesitat mai mult de doi ani. În toată această perioadă, persoana afectată de fobie a fost expusă progresiv, în prezenţa psihoterapeutului, temerilor pe care le avea şi a reuşit să se trateze, reluându-şi viaţa socială şi începând chiar să lucreze.

Psihoterapeutul timişorean a mai spus că rolul familiei în astfel de situaţii este important, dar fără sprijin de specialitate şansele de reuşită sunt aproape nule. „E nevoie de relaţie terapeutică, de suport de specialitate. Pe baza informaţiilor pe care le am nu cred că suportul familiei, singur, este suficient, dar este foarte important”, a mai spus Andreea Ionescu. Potrivit specialistului, după întâlnirea cu psihoterapeutul, în funcţie de simptome, acesta poate recomanda consultul psihiatric.