VOCEA VESTULUI Coşmarul lui uica Jonny

Mălin Bot este redactor-şef Adevărul de Seară Timişoara

Uica Jonny a ştiut dintotdeauna să supravieţuiască. Trage sforile de aproape 20 de ani. Tot ce mişcă trece pe la uica, de la autorizaţii de construcţie, până la actele celor care vând gablonţuri pe stradă. Dacă Jonny este destul de motivat aprobă orice. Dacă nu e mulţumit te lasă cu ochii în soare, până dai în orbu' găinii de aşteptare.

Umblă în târg zvonul că uica Jonny are şi o cheiţă mică, de aur, cu care îl trage în fiecare dimineaţă pe şeful lui. De fapt, apropiaţii lui Jonny nici nu mai înţeleg cine e şeful şi cine subalternul.  Le este foarte clar doar că uica are talentul genial de a scăpa basma curată din orice încurcătură. S-a plâns cineva procurorilor că uica Jonny calcă legea în picioare ? Nicio problemă! Uica a avut grijă să le dea locuinţe de serviciu şi ei întorc favorul.

Uica Jonny a ştiut că supravieţuirea depinde de cât de îndatoraţi îi sunt unii şi alţii. Procurorii şi judecătorii care au cumpărat pe nimic locuinţele de stat. Notarii care au primit pe doi lei sediile cabinetelor. Ofiţerii cu ochi albaştri, care au negociat pentru informatorii baştani strategii comune în procesele cu moştenitori fictivi. Aproape toţi îi datorează câte ceva. Aşa a reuşit uica să supravieţuiască.

Problema lui Jonny este că timpul nu iartă. Trece şi scoate încet la pensie pe cei care îi sunt datori. Şi uica nu mai are ce să dea. S-au epuizat casele, spaţiile comerciale şi palatele fără moştenitori. Treaba asta îi dă coşmaruri. Tot mai des îi apare în vis un procuror tânăr, avid de carieră, care stă într-un apartament cumpărat în rate, cu bani de la bancă. Nu are ce să îi ofere altceva decât mâinile întinse, spăşit, pentru perechea de brăţări pe care uica merită să o primească de ani de zile.