Lucian Oală ultimul chirurg de instrumente
0
Meseriaşul a reparat mii de trompete, cornuri sau saxofoane în singurul atelier din vestul ţării în care sunt „vindecate” instrumentele de suflat.
De 20 de ani, Lucian Oală îşi petrece viaţa într-o încăpere împânzită de zeci de instrumente muzicale din alamă defecte, tube, trompete, cornuri. El încearcă să curme suferinţa posesorilor obiectelor stricate, care sunt pasionaţi de muzică, dedicându-şi viaţa reperării de tromboane, saxofoane şi trompete.
Tot mai puţini clienţi
Pragul singurului atelier din ţară în care se mai repară instrumente muzicale de suflat, fiind situat în apropiere de Piaţa Iozefin încă din perioada celui de-al doilea război mondial, este călcat din ce în ce mai rar de clienţi.
„Sunt perioade în care am foarte mult de lucru. Acum am până la Paşte. Sunt tot mai puţini pasionaţi de muzică”, a spus Lucian Oală, în timp ce robotea la o trompetă, în atelierul împânzit cu tube atârnate în cui. Meşterul spune că numărul clienţilor s-a redus după revoluţie, când s-au desfiinţat aproape toate fanfarele din judeţ.
Orga a ucis muzica
„Pe vremuri, existau câte patru fanfare în fiecare localitate. Fanfara bisericii ortodoxe, a bisericii catolice, a primăriei, a oraşului. Între timp au fost defiinţate, pentru că nu au primit finanţare, iar oamenii au acum alte hobby-uri”, a mai spus Lucian Oală. Meşterul chiar a construit o trompetă „mi bemol”, cu piesele de la alte instrumente. „Era un experiment. Nu cânta ea extraordinar, dar oricum sună mult mai bine decât orga electronică, cea mai proastă invenţie, care a omorât muzica şi cultura şi i-a făcut pe toţi fraierii să se afirme. Sunt foarte multe instrumete atât de ieftine şi de prost făcute, încât nici nu pot să cred că există. Se spune că acestea sunt construite pe vapor, dar eu cred că sunt făcute pe drumul scurt spre port”, a mai spus meşterul Lucian Oală.
Deşi poate fi considerat chirurg al instrumentelor muzicale, Lucian spune că ştie să cânte ca amator la toate instrumentele. „Pasiunea pentru muzică am deprins-o în copilărie, când am cântat în fanfara bisericii. Ulterior, am fost la magazinul unde acum lucrez ca să duc la reparat un instrument muzical”, îşi aminteşte meşterul.
Pentru că era sculer-martiţer, i-a luat aproape cinci ani să să deprindă fineţea necesară reparării instrumentelor. „În 1990, când m-am angajat, erau doi meşteri, care s-au pensionat, dar au rămas cinci ani cu mine să mă înveţe. Ceilalţi meşteri din atelier, de origine germană, au plecat imediat în Occident”, a mai spus Lucian Oală.
Întrebări şi răspunsuri
Astăzi mai există tineri interesaţi de această meserie?
Ultimul a trecut pragul atelierului prin 1997, dar de atunci nu mai vine nimeni. Şcolile de muzică au tot mai puţini elevi, nu mai există aşa de multe fanfare, iar instrumentele muzicale sunt folosite tot mai rar.
Unde au mai rămas fanfare?
Aradul şi Bihorul sunt în top. Au cele mai multe fanfare. Cât despre Timiş, se pare că aici există peste nouă formaţii. Cel mai mult folosite par să fie saxofoanele şi taragoturile. Aici nu există o tradiţie a unui anumit instrument, cum este, de exemplu, în Serbia, unde frecvent se întâlneşte acordeonul.
Ce-i place
„Îmi place foarte mult muzica clasică. Pot să stau cu orele şi să găsesc o soluţie ca să găseasc o soluţie pentru a-i pune la dispoziţie un instrument care să sune din nou bine, să fie ca nou, iar sunetul să fie ca înainte, să se bucure iar de muzică, să poată din nou să fie creativ”.
Ce nu-i place
„Nu îmi plac aboslut deloc orgile electrice, care au stricat muzica. Ne-au spart chinezii. De asemenea, nu-mi plac nici manelele. Am eu o vorbă. Dacă manelele s-ar transforma în lături, nu le-ar mânca nici porcii”.
Profil
Născut. 1 octombrie 1973, Timişoara
Educaţie. Liceul Energetic din Timişoara
Job. Reparator de instrumente de alamă
Familie. Necăsătorit
Se încarcă comentariile...
