Stiri din Timisoara

Bănăţeanul a jucat volei la Politehnica Timişoara, iar acum este cadru didactic universitar şi antrenează echipa la care a evoluat în tinereţe.

Sorin Grădinaru este conferenţiar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii de Vest şi face parte dintr-o familie de sportivi. „Şi soţia a făcut sport de performanţă, a jucat baschet. A fost şi la echipa naţională, iar acum e cadru didactic aici, cu mine. Fata mea, Silvia, joacă şi ea baschet în prima divizie”, a spus antrenorul voleibaliştilor timişoreni.

A câştigat „Universiada”

Actualul tehnician a ajuns relativ târziu la volei, după ce a cochetat cu baschetul şi fotbalul. „Abia în clasa a 10-a, la Reşiţa, am intrat în echipa profesorului Viorel Smolean, la Liceul de Mecanică nr. 1. Eram singurul intrus din echipă, singurul care nu eram elev al acelui liceu. Când am terminat liceul, am venit la Timişoara, la facultate, iar după ce am terminat stagiul militar, am ajuns la Politehnica, unde am jucat din 1978 până în 1992, cu o pauză de doi ani”, a povestit Sorin Grădinaru.Actualul antrenor a fost unul dintre jucătorii de top ai ţării la începutul anilor ’80, când a fost convocat şi la loturile naţionale.

„Ca jucător am fost în imediata apropiere a podiumului, dar în acea perioadă Steaua şi Dinamo erau forţe de prim rang şi în Europa, dar mai în campionat. Era foarte greu de pătruns în careul de aşi al campionatului, mai sus de locul cinci nu am ajuns. Însă am avut bucuria de a face parte din lotul naţional care a participat la Campionatul Mondial Universitar din 1981, competiţie pe care am şi câştigat-o”, şi-a amintit Sorin Grădinaru.
Cel mai bun rezultat ca antrenor l-a avut la doi ani după ce a preluat echipa universitară.

„Cu echipa de băieţi, cel mai bun rezultat l-am avut în 1994, când am fost la un pas de finala campionatului naţional. Am pierdut în semifinale şi am terminat pe locul patru. Din păcate, de zece ani evoluăm în liga a doua, într-o situaţie mai puţin fericită. Echipa este una realmente de amatori, compusă în mare parte din studenţi”, a declarat antrenorul bănăţean.

În afara lipsei interesului din partea potenţialilor sponsori, tehnicianul vede o problemă majoră şi în lipsa interesului din partea majorităţii populaţiei pentru acest sport. „Interesul este scăzut. Din păcate, dacă nu ai o bază de selecţie suficient de consistentă, e greu să apară talente. Eu am deprins voleiul în vacanţe, la bunici la Cacova, în Caraş-Severin, unde toată lumea, indiferent de vârstă sau condiţie socială, juca volei în curtea şcolii”, a povestit Sorin Grădinaru.

Întrebări şi răspunsuri

Cum s-a format echipa care speră la promovare?
Aceşti băieţi au venit la Timişoara în primul rând pentru facultate, iar practicând voleiul la nivel de liceu au fost cooptaţi în echipa noastră. Toţi cei care compun echipa au ştiut din start care sunt condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea, nu le-am promis marea cu sarea, nu putem să le oferim multe. Totul se bazează pe o stare de spirit.

Lăsând la o parte aspectul financiar, are echipa forţa să promoveze?
Avem o situaţie favorabilă, ar fi păcat să nu o valorificăm. Dar trebuie să fim conştienţi că odată promovaţi ne aşteaptă cu totul altceva, o perioadă mult mai dificilă.

Ce-i place
„Îmi place să lucrez cu tinerii, să fiu în preajma lor, şi de aceea mă simt foarte bine la locul de muncă, la Universitate. Îmi place să am încredere în oameni şi oamenii să aibă încredere în mine”, a spus profesorul Grădinescu.

Ce nu-i place
„Detest indiferenţa, ăsta-i lucrul care mă doare cel mai tare. Din păcate, de ani buni resimt acest lucru la nivelul echipei noastre, indiferenţa faţă de volei în general”, a mărturisit antrenorul Universităţii Timişoara.

Profil
Născut. 1 ianuarie 1958 (Grădinari – Caraş).
Educaţie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (Timişoara).
Experienţă. De 18 ani antrenează Universitatea.
Familie. Căsătorit, un copil.