Tabăra de la Poieni, care funcţiona în clădiri ridicate de austro-ungari, a ajuns o ruină
0Fostele cabane pentru elevi şi studenţi de la Poieni Sat arată ca după bombardament. Poieni Sat, aflat la 120 de kilometri de Timişoara, este punct de plecare pentru drumeţiile în Munţii Poiana Ruscă.
O zonă de o frumuseţe deosebită, binecuvântată de Dumnezeu. I se spune „Raiul afinelor”. În urmă cu un secol, în administraţia austro-ungară, acolo au fost ridicate câteva clădiri cu arhitectură specifică imperiului, veritabile castele în miniatură. În 1962, au fost preluate de Combinatul Siderurgic Hunedoara, care le-a transformat în case de vacanţă pentru angajaţi. În 1976, clădirile au intrat în circuitul turistic al Banatului, devenind tabere pentru elevi şi studenţi. După 1990, taberele aflate pe terenul statului au fost date în administrare Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport.
„În 1996, taberele din Poieni Sat au fost închise. A rămas în funcţiune doar cabana de la Poieni Strâmbu, aflată la câţiva kilometri mai sus”, a spus Ioan Simoc, primarul comunei Pietroasa, fost angajat al taberelor. Nepăsarea statului, ignoranţa şi dispreţul localnicilor au făcut din clădirile istorice veritabile ruine.
Clădiri pe cale de prăbuşire
Prima tabără din Poieni Sat arată ca după bombardamente, asta într-o perioadă în care în România nu a avut loc niciun război. Din interior s-a furat tot. Sistematic, de la dulapuri, podele, până la cablurile de la instalaţia electrică, uşi şi geamuri. Urmează acoperişul, la care localnicii lucrează deja.
„Sala de mese a fost prima distrusă, nu a mai rămas nimic. Nu cred că se mai poate face nimic nici cu clădirea principală. Ploaia, intemperiile o distrug. Imaginea e dezolantă. Trebuia să angajeze pe cineva să aibă grijă de loc, măcar nu ar fi fost atacată de oameni. Au spart şi teracota veche de 100 de ani, nu ştiu ce au avut cu ea”, a spus Ioan Simoc.
Foştii directori de la Administrarea Taberelor au trecut deseori pe la Poieni, au constat şi au plecat ridicând din umeri. Se întrebau toţi „Ce să facem?”. Acum nu mai e de făcut nimic. Doar buldozerul mai poate interveni.
Urmează cabana mare de la Poieni Sat
Mai jos, se află tabăra care putea să adăpostească 80 de persoane, cu o clădire separată pentru club şi discotecă. Aceasta s-a conservat mai bine. Dacă ar fi rămas lacăt pe uşă, probabil că şi acum ar fi fost intactă. În ea încă se mai află paturile şi saltelele, aruncate ici colo, lăsate să putrezească.
Se încarcă comentariile...
