Iordache, sau de ce jazz-ul nu va muri niciodată GALERIE FOTO

Barul unde s-a ținut cântarea trupei Iordache s-a umplut cu jumătate de oră înaintea începerii concertului. la prima probă de saxofon s-a făcut liniște. Mihai Iordache și-a cerut scuze, aplecat la microfonul destinat instrumentului, pentru întârziere și a anunțat că albumul cel mai recent al trupei a fost înregistrat chiar la Timișoara. Apoi a fost concert. Citește aici un interviu cu Mihai Iordache!

Jazz-ul celor de la Iordache a semănat când cu muzica de film, când cu baladele rock. Compoziții originale, care au captat întreaga atenție a publicului și au primit, la finalul fiecărei piese, lungi aplauze. Pe scaune, în picioare sau cocoțați în balconul curții interioare a imobilului unde a avut loc concertul, s-au aflat în general tineri cu vârste de sub 30 de ani. Încă un motiv pentru ca scena de jazz, fie el clasic ori fusion, să nu-și facă probleme de viitor.

Vezi aici o GALERIE FOTO de la concertul trupei Iordache în Timișoara

Fiecare instrumentist din trupă a fost apreciat de public, fie că a fost vorba despre solo-urile de chitară ale lui Dan Alex Mitrofan, de bas-ul ciupit de Uțu Pascu, de tobele lovite de Tavi Scurtu sau de extraordinarul duet saxofon - Mihai Iordache și trompetă - Petrică Ionuțescu. S-a cântat într-un bar, dar unul arhiplin și ale cărui ziduri de clădire veche din centrul orașului de pe Bega au vibrat la fel ca spectatorii. Mihai Iordache, probabil cel mai cunoscut saxofonist român, care nu mai are nevoie de multe prezentări după colaborarea cu Sarmalele Reci și actuala sa trupă, Kumm, a răspuns și la câteva întrebări.

Ce face Iordache?

Am venit în Timișoara acum două săptămâni, să înregistrez un album împreună cu Uțu Pascu, Dan Mitrofan, Tavi Scurtu, Petrică Ionuțescu, Lucian Nagy. Am avut și un invitat foarte special, pe Tony Kuhn. Prezența lui pe disc a însemnat mult pentru mine, pentru că în anii '85 - '86, când eu abia descopeream jazz-ul, exista cvartetul Eugen Gondi, Johnny Bota, Dan Ionescu și Tony Kuhn. El era eroul adolescenței mele de fan de jazz, pe vremea aia nici măcar nu cântam nimic. Am înregistrat discul analogic și l-am terminat chiar azi (ieri - n.r.).

Cum merge jazz-ul în baruri?

Muzica asta s-a născut, într-un fel, în asemenea locuri. Este la fel de firesc să se cânte jazz și în baruri și în sălile de concerte. Acțiunile sunt diferite, în baruri poate se cântă lucruri mai simple, în timp ce în spectacole lumea aduce compoziții puțin mai elaborate. În seara asta, de exemplu, vom cânta numai compozițiile mele. Au fost însă și numeroase alte ocazii în care am cântat teme standard ale jazz-ului american.

De ce "Iordache"?

Trupa am numit-o Iordache într-un moment de ego exagerat (râde). Până mi-a trecut momentul acela deja era oarecum cunoscută și am lăsat-o așa.

Fanii lui Iordache sunt aceiași cu ai trupei Kumm?

Se suprapun așa, ca niște mulțimi intersectate, ca la matematică. Există ceva mai mulți fani ai lui Iordache de când cânt la Kumm, asta e sigur.

O părere critică despre scena muzicală românească?

Prefer să nu judec și să nu fiu judecat. Pot să-ți spun foarte simplu și foarte ușor chestiile care îmi plac. De restul nu mă interesează. Sunt multe care îmi plac, în general ascult jazz. Îmi place Aievea, îmi place Maria Răducanu, toate proiectele lui Vlaicu Golcea, îmi place Mircea Tiberian, Liviu Butoi, îmi place Bozo, adică Dan Alex Mitrofan, care are niște compoziții absolut speciale. Există o scenă muzicală destul de vie și destul de interesantă care, din păcate, este îngropată sub ce știi.

Blazzaj?

Blazzaj, am uitat de Blazzaj. Pe albumul ăsta cânt cu suflătorii de la Blazzaj. Asta exprimă clar părerea mea despre trupă.

Trupele de cover-uri îți plac?

E o meserie, e greu să cânți convingător piesele altora. La jazz este o tradiție, piesele altora le cânți în maniera ta, deci nu există cover-uri. E o meserie, e ceva ce poți să faci când ești muzician și oamenii care fac asta foarte bine sunt, după mine, demni de tot respectul. E o chestie legitimă, există oameni care vor să-și asculte hiturile preferate interpretate live, iar dacă e cineva care poate să cânte lucrurile acelea în mod credibil, cinste lor!

După album, turneu?

Albumul apare în toamnă la casa de discuri a lui Mihai Iordache. Suntem într-un turneu continuu. Eu cu Iordache cânt mai rar, pentru că nu totdeauna am timp și nu totdeauna găsim locuri așa de prietenoase ca Aethernativ. Nu sunt foarte multe locuri care acceptă muzica creativă, iar asta este una dintre problemele din România. Dar s-ar putea să facem un micuț turneu de lansare, prin noiembrie, când sper eu să apară discul.