Stiri din Timisoara

„Odat-ajunși singuri, nu ne putem minți / Nu-i fir de praf pe oglindă, e revoluția minții / Când nu se văd trăsnete și nu se-aud tunete / E tăcere, se petrece revoluție-n suflete”, a spus Andrei Brebianu (a.k.a Norzeatic, a.k.a. Vexxatu Vexx) între protestatari și un cordon de jandarmi pregătit de intervenție. Aflat la Timișoara pentru un concert, rapperul a vorbit despre evenimentele violente din București și manifestul său.

Cum se mai văd, din acest punct, începuturile hip-hop-ului în România?

Am senzația că treaba tot începe. Lumea tot învață. Erau niște ani în care făceam încercări. Mi se mai spune și acum <<bagă Pace cartierului>>, o piesă de prin '95, iar unii se miră cumva că nu cântăm piesele alea, dar ele sunt scrise când aveam și noi 15-16 ani. Acum ne-am diversificat și noi sound-ul, am dezvoltat anumite tehnici. Este normal să avem alte materiale și să le promovăm p-astea.

Au fost necesare timpurile alea, o evoluție normală la un moment dat pentru importul unei culturi cu totul din altă parte. Începuturile de la noi n-au nicio treabă cu originile rap-ului și ale hip-hop-ului. Erau niște puștani care încercau să imite niște chestii, să facă ceva în spiritul unor lucruri care le plăceau. Gândindu-mă ce făceam eu în '95, mi se par niște copilării, dar fără ele, fără toate jocurile și experimentele de atunci nu ar fi apărut ce facem astăzi. Și învățăm în continuare să facem muzică, sperăm noi.

Vexx, Găligan, Norzeatic, astea au fost stări, evoluție?

Da, eu așa le văd. Norzeatic trebuia să fie chiar înainte de MC' geamite, dar așa încercam eu să definesc o evoluție, o schimbare de vibe și să scap cumva de conotația asta de Vexx, de Vexxatu, care mi se pare că s-a mai estompat. Alt motiv pentru care nu mai cânt chestii din trecut este că simt lucrurile altfel și e un nou mesaj.

Ce înseamnă Norzeatic?

Norzeatic nu vine cu o explicație neapărat. E vorba de sound, așa zic eu, cred că ar trebui să conteze mai puțin că îl cheamă Vexx, sau îl cheamă Geamite, sau Norzeatic, să nu conteze ce înseamnă cuvântul respectiv și mai mult muzica în sine. Cei care gustă treaba asta să se raporteze mai puțin la persoană și mai mult la muzică.

Cum ai ajuns să fii atașat de limba și cultura japoneză?

Nu știu, am citit și eu mult când eram mic (râde), poezie ca haiku. Au fost mai multe chestii, nu știu exact, s-a produs așa în timp. Dar am o afinitate față de estetica japoneză și am și studiat limba japoneză la școală.

Evenimentele din ultima perioadă, care țin primele pagini ale ziarelor, s-au legat, la tine, de „Manifest". Cum a apărut și de ce?

Am ieșit pe stradă încă din prima zi în care au început protestele masiv, după ce am aflat ce se întâmplă. M-a atras că erau oameni din ce în ce mai mulți și fiecare își spunea păsul. Am fost zilele alea și am văzut niște lucruri chiar nasoale, bătăile alea cu jandarmii, incendierile de mașini și așa mai departe. Era ca un război. S-a devastat prin Piața Unirii, lumea a spart geamuri, pe de altă parte jandarmii i-au pedepsit și, se pare, i-au pedepsit și pe unii nevinovați. Chiar unii dintre prietenii mei și-au furat-o de nevinovați.

Fiecare a văzut lucrurile diferit. O parte a lumii a zis că trebuie pusă mâna pe cocktailurile Molotov, alții ziceau <<protestăm pașnic>>, unii de Roșia Montană, alții de pensii, iar eu am încercat să sintetizez cumva gândurile legate de zilele astea și să le pun pe foaie. Am scris și am ieșit seara afară, m-am văzut cu un prieten care e VJ și printre altele i-a făcut clipul lui Deceneu la „7 zile". Ne-am văzut și am zis <<hai să facem o d'asta mică>>. Am ales un unghi care i-a plăcut lui, din care se și simte exact vibe-ul pieței, eram exact la Universitate, la fântână, în punctul zero.

Am tras clipul și s-a dat din mână în mână, a circulat bine. Zilele alea m-am văzut și cu mai mulți tovarăși din mișcarea hip-hop, cu alde Deliric și Raku, Aforic și Silent Strike. Ne-am sfătuit, fiecare se gândea că ar trebui lumea să se manifeste mai mult, sunt probleme și trebuie cumva să le abordăm.

Ești de acord cu cei din piață?

Da, acuma, toți cei din piață au gândurile lor. Puși într-o situație normală ar fi poate divergenți în opinii, dar acolo ei s-au adunat într-un crez. Nu neapărat de <<jos ăla>> sau <<jos celălalt>>, dar se simte nevoia de schimbare și am vrea noi să facem ceva, nu să facă altcineva pentru noi. Asta vorbeam și cu cu băieții ăștia. Au tras și ei niște freestyle-uri zilele astea în piață, poate le-au pus deja. Rap-ul mi se pare cea mai bună metodă de sinteză, într-un 16 măsuri poți să spui o grămadă de chestii, mai ușor decât în altă muzică, poate. Fiind muzică, dar în același timp mesaj, devine politică, poate să ajungă mai ușor, mai lejer la lume.