Stiri din Timisoara

Disponibilizările masive din ultimul an au transformat Calea Şagului în „Calea Şomerilor”. Şomerii crizei se luptă să supravieţuiască doar din ajutorul de la stat, ale cărui zile sunt, însă, numărate.

„Poştaşul sunt, te aştept jos cu buletinul!”, este replica pe care peste 1.000 de timişoreni din cartierul Calea Şagului o aşteaptă lună de lună. Ziua în care o aud este cea în care îşi pot achita facturile, reîncărcându-se cu doza de speranţă ce îi ajută să treacă peste gândul că în două, trei sau patru luni, îndemnizaţia de la stat nu va mai ajunge la uşa lor. Dorel Harasim aduce puţină bucurie în casele şomerilor lună de lună, când le sună la interfon şi îi anunţă că vine cu ajutoarele de la stat.

Poştaşul, aşteptat cu bucurie

„Cum altcumva să te aştepte decât cu bucurie, mai ales când le aduci bani?”, spune poştaşul care duce corespondenţa în Calea Şagului de aproape zece ani. „Când m-am mutat în zonă, toată lumea mi-a spus că e un cartier sărac, dar am găsit aici oameni de nădejde”, explică poştaşul Dorel Harasim, care ştie totul, despre aproape toţi timişorenii din cartierul cu cei mai mulţi şomeri din Timişoara. „Studenţilor de azi le-am dus alocaţiile, pe mulţi pot spune că îi ştiu de când s-au născut. Bătrânilor le duc pensiile şi la tot mai mulţi părinţi merg cu îndemnizaţia de şomaj”, spune Dorel Harasim.

Speranţă ascunsă printre scrisori

În geanta sa, care cântăreşte peste zece kilograme, printre facturi, ziare, alocaţii şi pensii, se ascunde şi îndemnizaţia de şomaj a timişoreanului Radislau Beker. Pictor decorator înainte de Revoluţie, mic întreprinzător al anilor ’90, operator într-o mare fabrică, iar acum, şomer. Acesta este traseul carierei timişoreanului în vârstă de 53 de ani, care a încercat de când se ştie să-şi croiască un drum pe piaţa muncii, dar a fost oprit din parcursul său de cel mai greu an al economiei pe care l-a trăit. „În ultimii ani am fost operator de linie la Solectron Flextronics, dar luna asta se împlineşte un an de când am ieşit în şomaj”, explică Radislau Beker.

Zeci de CV-uri depuse în zadar

„E greu, banii sunt puţini. Abia apuc să plătesc întreţinerea, curentul şi cablul, şi s-au dus toţi”, adaugă timişoreanul. De când a fost trecut în şomaj, Radislau Beker a încercat disperat să-şi găsească de lucru, dar nu a primit niciun telefon de la posibilii angajatori din capitala Banatului. „Am depus peste 20 de CV-uri anul acesta, dar nu m-a chemat nimeni la interviu. Am lucrat o perioadă şi în construcţii, aş munci din nou, dar cine mă mai ia la vârsta mea?”, spune, descurajat timişoreanul, care îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile în care aranja vitrina magazinului Bega din Timişoara.

„O dată pe lună, dar şi la schimbarea anotimpului sau de Sărbători redecoram toată vitrina. Puteam să ne punem la lucru toată imaginaţia, cu o singură condiţie: să nu folosim combinaţia de roşu, alb şi verde, pentru că era considerată simbol maghiar”, îşi aminteşte timişoreanul.
După 1989, Radislau Beker şi-a încercat norocul şi pe cont propriu, înfiinţând o firmă de decoraţiuni. „A mers trei ani, dar nu a ţinut mult pentru că firmele mari au acaparat piaţa”, mai spune bărbatul. Nu are însă, prea mult timp pentru amintiri, pentru că îşi aminteşte, odată cu plecarea poştaşului din blocul lui, că mai primeşte ajutor de şomaj doar trei luni, după care va fi nevoit să trăiască din pensia mamei sale, adusă tot de Dorel Harasim.

Domeniile care au căzut în faţa recesiunii
Segmentele de producţie cele mai afectate de restructurări în ultima perioadă sunt automotive, confecţii şi comerţ. Calea Şagului este, potrivit datelor furnizate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Timiş, zona în care locuiesc cei mai mulţi şomeri de criză.
şi comerţ.

Şomaj record în Timiş
Rata şomajului a crescut continuu în ultimul an, chiar şi în regiunea care părea invincibilă în calea crizei. Cu peste 15.000 de şomeri şi o rată a şomajului de 4,45 la sută, Timişul se menţine, încă, în topul judeţelor cu cele mai optimiste statistici.