Viaţa în locurile care au fost odată gări FOTOGALERIE

Tot mai multe gări s-au desfiinţat în ultimii ani. Clădirile cu birouri, chioşcuri cu bilete şi săli de aşteptare au fost închiriate de actuali sau foşti angajaţi ai CFR, pentru a locui în ele.

Cei care locuiesc în halte sau foste gări s-au obişnuit cu zgomotul trenurilor şi cu puţinii navetişti care mai călătoresc cu personalele. Nu mai există chioşcuri de bilete ori angajaţi ai CFR care să dea indicaţii despre orar, aşa că locatarii sunt şi cei care le spun oamenilor la ce oră vine următorul tren.

Lucia Cuzmanovici, în vârstă de 61 de ani, este femeia care are o gară doar pentru ea, la doar câţiva kilometri de Lugoj. În urmă cu doi ani i-a murit soţul, iar de atunci a rămas singură în Gara devenită Halta Balinţ. Înainte de 1989, gara din Balinţ era una dintre cele mai importante din judeţ. „Era o gară cu trei linii. De aici încărcau localnicii marfa - legumele şi cerealele pe care le cultivau. Prin 2004-2005 a devenit haltă. Acum mai e o singură linie, în care mai opresc doar trenurile personale", povesteşte Lucia Cuzmanovici.
Femeia s-a mutat în gara din Balinţ în urmă cu 16 ani, împreună cu soţul ei, când încă era angajată la CFR. „ Cât am lucrat la CFR, nu am plătit chirie. Acum dau 100 de lei pe lună pe fosta locuinţă a impiegatului. Am două camere şi o bucătărie", continuă femeia.

Tot la câţiva kilometri de Lugoj se află şi Halta Păru. Pe vremuri gară, cu ghişeu pentru bilete şi sală de aşteptare, la ora aceasta este doar o staţie, în care opresc trenurile personale. În locul gării se află o gospodărie în care trăiesc Petrică şi Lidia Munteanu, în vârstă de 43, respectiv 42 de ani.

„Soţul meu stă de 16 ani aici. Lucrează de peste 20 de ani la CFR. Aproximativ 50 de lei plătim chirie. Eu locuiesc aici doar de doi ani, de când ne-am căsătorit. Înainte am stat la Lugoj, cu chirie", povesteşte Lidia Munteanu. A durat ceva vreme până s-a acomodat, din cauza zgomotului. Acum însă s-a obişnuit şi cu trenurile, şi cu călătorii care îi bat la geam pentru a o întreba când vine următorul personal. Ştie deja mersul trenurilor pe de rost.

Când merge la Lugoj, la cumpărături, femeia ia trenul din faţa casei. Soţul ei, care lucrează în gara din Lugoj, face acelaşi lucru, în fiecare zi. Cum cei doi nu au copii, cele două camere cu bucătărie şi terasă le sunt suficiente. Lidia Munteanu nu este angajată undeva, însă este mulţumită cu viaţa ei, cu gospodăria pe care o are şi cu trenurile care-i trec cu periodicitate prin faţa casei. „Nu m-aş mai întoarce înapoi la oraş, aici e mai bine. Pot creşte animale, am o grădină", concluzionează femeia.