VOCEA BANATULUI Avem cu toţii o enormă vină

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sabina Mihăică este redactor-şef la ADS Timişoara
Sabina Mihăică este redactor-şef la ADS Timişoara

„Establishment"-ul nu este construit din rotiţe şi nu este maşina de tocat carne din „The Wall". Sistemul este constituit din oameni. Oamenii sunt cei care le permit altor oameni să-i conducă, bine sau rău.

Adevărurile simple vin la noi neanunţate, de multe ori din locuri din care nu ne-am fi aşteptat.

Căutând muzică pe youtube.com, am dat de un asemenea adevăr. Într-o înregistrare de 2 minute şi 16 secunde, de la o întâlnire din 1990 la Bucureşti cu artiştii români,  maestrul Sergiu Celibidache le răspunde în mod uimitor muzicienilor abia ieşiţi din dictatura comunismului, încă îmbrăcaţi cu puloverele proletare, la afirmaţia acestora că sistemul a fost vinovat pentru tot: „Nu o luaţi aşa uşor. Aveţi toţi o enormă vină pentru situaţia artistică mediocră în care vă găsiţi".

Da, într-adevăr, purtăm cu toţii o enormă vină pentru situaţiile urâte în care ne complacem. Ne-am făcut un obicei de prost gust de a da vina pe sistem pentru orice: gropi în asfalt, găuri în buget, mizeria de pe străzi, şpaga din instituţii, muzica dată la maximum a vecinului. Să nu mai spun de rezultatele dezastruoase la Bacalaureat. Aici, ca şi în prima sesiune, sistemul e de vină că a produs o generaţie analfabetă. Culmea, părerea asta o au tocmai părinţii care au fost prea ocupaţi să verifice temele copiilor în ultimii ani. O împărtăşesc şi profesorii care au permis ca aceşti elevi să ajungă nepregătiţi în faţa examenului maturităţii. În loc să-i înveţe, şcoala le-a întors spatele cu fiecare notă mare cu care au fost amăgiţi. Nimeni din cei implicaţi nu are curajul să recunoască: poartă cu toţii o enormă vină. EI sunt sistemul.

„Establishment"-ul nu este construit din rotiţe şi nu este maşina de tocat carne din „The Wall". Sistemul este constituit din oameni. Oamenii sunt cei care le permit altor oameni să-i conducă, bine sau rău.

Frica eternă ne transformă însă în sclavii sistemului creat chiar de noi, fie că vorbim de cel politic, de cel educaţional sau cultural. Ajung să cred că frica ar trebui să fie brand-ul nostru de ţară, iar logo-ul nici nu e ales rău - tremurăm ca frunza la orice decizie care ne-ar putea schimba viaţa în bine.

Întorcându-ne la Celibidache, parcă aud replica tipică românească: da, îi e uşor să vorbească, nu a trăit în România comunistă. Iar răspunsul la asta e unul singur: oamenii ca Celibidache ne arată că eşti sclavul unui sistem doar dacă vrei - talentul şi curajul ne pot salva de singura boală care are puterea sa ucidă omenirea: mediocritatea.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite