VOCEA BANATULUI Un leu pentru OTeVeu

Sabina Mihăică este redactor-şef la ADS Timişoara

Îl admir sincer pe domnu' Dan: a reuşit să-şi facă un capital politic dintr-o interpretare la limita legalităţii a instrumentului mediatic. Puşcăria şi lupta juridică pentru înfiinţarea Partidului Poporului nu au făcut decât ca aura de Batman TV să strălucească şi mai tare.

S-a trezit dimineaţa, plină de viaţă, cum nu s-a mai simţit demult. Nici hernia, care îi înţepeneşte oasele încât abia ajunge la ibric să pună apa pentru cafea, parcă nu a mai supărat-o astăzi. Şi-a pus rochia turcoaz, cerceii galbeni (ca să se asorteze!), şi-a vopsit sprâncenele, buzele, ochii, obrajii, şi-a luat poşeta şi s-a dus să-şi întâlnească visul, spre invidia vecinelor care, în zi de sâmbătă, se ocupau mai mult de zacuscă decât de vise. Da, Mărioară, mori de ciudă, mă duc să-l văd pe domnu’ Dan!

Aşa a arătat, cu siguranţă, începutul zilei de 1 octombrie pentru sute de „amante oteviste” din Timişoara, care s-au înghesuit să-l vadă în carne şi oase pe cel cu care vorbeau nopţile la telefon, singurul bărbat care le înţelege cu adevărat, Dan Diaconescu. Preşedintele Partidului Poporului şi-a început în Banat campania, care a semănat mai mult cu un turneu de promovare. Poate de aceea a fost primit mai degrabă ca Elvis decât ca om politic. Şi reacţia electoratului PP-DD a fost tot ca în faţa unui idol – au făcut cozi, au primit baloane (mov) şi steguleţe cu eroul veşnic în direct.

DD cu siguranţă şi-a făcut temele în materie de PR politic, iar platforma sa, primară în esenţă, e desprinsă din discuţiile de bucătărie ale armatei sale de rating – Băsescu la puşcărie, mâncare şi băturură pentru tot poporul, domnu’ Dan preşedinte. Simplu şi la obiect. Este cumva şi o explicaţie a puterii extraordinare şi a fascinaţiei pe care Diaconescu le exercită asupra privitorilor săi. Cu ocazia asta, îmi amintesc de un interviu pe care l-a acordat defunctei astăzi reviste Maxim. DD spunea, pe şleau, că hrăneşte poporul cu ce vrea el şi că scoate din sufragerii pofta de bârfă, de curiozitate morbidă pentru avocate dispărute şi de descoperiri senzaţionale şi le aduce la televizor. Îl admir sincer pe domnu’ Dan: a reuşit să-şi facă un capital politic dintr-o interpretare la limita legalităţii a instrumentului mediatic. Puşcăria şi lupta juridică pentru înfiinţarea Partidului Poporului nu au făcut decât ca aura de Batman TV să strălucească şi mai tare.

De aceea, peste regulile de bază ale campaniei politice, DD a plusat, aşa cum a făcut întotdeanua. Timişorenilor care au venit sâmbăta trecută să-l vadă la Sala Capitol li s-au vândut hamburgeri, cafea şi poze cu El Lider Maximo de România. Fotografia cu domnu’ Dan era la un leu bucata. Iată încă un secret al reţetei OTV: ieftin şi mult. Până la urmă, principiul ascensiunii brand-ului DD este chiar foarte sănătos. OTV şi DD au crescut cu câte un leu de la fiecare pasăre de noapte care avea teoria proprie despre locaţia Elodiei, cu câte un leu de la fiecare politician sau personaj obscur care intra în garsoniera magică. Un leu pentru domnu’ Dan. Eu zic că merită. Până la urmă, e singurul om din România care pare să nu doarmă niciodată.