Povestea incredibilă a bătrânului care a vândut torţa olimpică de la "septembrie negru"

Vasile Vlăsceanu a adus torţa olimpică în redacţia „Adevărul“ din Timişoara

Dumitru Vlăsceanu a primit o torţă de la Olimpiada din 1972 de la amicul său de-o viaţă. A vândut-o pe nimic, ca să-i facă o placă funerară. Doar 200 de lei, atât a cerut bătrânul pe făclia cotată pe eBay la 6.000 de euro. Ultima dorinţă a prietenului său este nepreţuită.

Dumitru Vlăşceanu a primit, în urmă cu câteva luni, o făclie-torţă de la Jocurile Olimpice din 1972, de la un bun prieten din copilărie, Titi Mănase. Cu o lună înainte de a muri, Titi i-a dat această torţă olimpică, exprimându-şi şi o dorinţă. „Mi-a spus că vrea să-i fac o placă la mormânt. Asta a fost dorinţa lui Titi. După trei săptămâni de la cele spuse de el, a decedat”, a povestit Dumitru Vlăsceanu, de 75 de ani din Timişoara.

La viaţa lui, Dumitru a fost sculptor în piatră. Bătrânul este născut într-un sat de pe lângă Bucureşti, iar în anul 1936 a venit în Timişoara. Aici a studiat la Şcoala „Belle Arte”, unde a învăţat ceea ce a făcut toată viaţa: sculptură în piatră. „Am făcut la viaţa mea multe cruci şi plăci de morminte. Am lucrat cu piatra”, a spus bătrânul. Acum, Dumitru se pregăteşte să-i pună la mormânt placa pe care i-a promis-o celui mai bun prieten. Timişoreanul spune că va reuşi acest lucru în această lună.

Banii sunt ultimul lucru la care se gândeşte Dumitru. El îşi trăieşte bătrâneţile într-o locuinţă în centrul Timişoarei şi nu are familie. „Nu am pe nimeni. Nu vând torţa pentru bani. Poate sunt persoane care colecţionează astfel de obiecte. Eu sunt bătrân. Ce să fac cu ea?”, a spus Dumitru Vlăsceanu. Bătrânul este conştient de valoarea obiectului istoric.

Flacăra olimpică a trecut prin Banat

În 1972, Titi Mănase, prietenul lui Dumitru era student la Politehnică, la secţia de electronică. Era un iubitor al sportului. „Cross-ul a trecut şi prin Timişoara. Atunci, cred că a făcut rost de această torţă”, a povestit Dumitru. Numărul total al torţelor a fost de 5.917, iar bătrânul a deţinut-o pe cea cu numărul 4.307.

Torţa are 75 de centimetri şi o greutate de 1.350 de grame. În 26 august 1972 se dă startul unuia dintre cele mai mari evenimente sportive din istorie:  a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice, eveniment organizat la München, iar torţa aprinsă a fost adusă de ultimul alergător, Gunther Zahn.  Înainte ca flacăra să ajungă în Germania de Vest, aceasta a fost plimbată timp de 30 de zile pe o distanţă de 5.532 de kilometrii de aproximativ 6.000 de persoane.
Traseul pe care flacăra olimpică l-a parcurs în acea perioadă a fost: Olimpia, Atena, Istanbul, Varna, Bucureşti, Piteşti, Timişoara, Belgrad, Budapesta, Viena, Linz, Salzburg, Innsbruck, Garmisch-Partenkirken, Munchen. În total au fost străbătute 7 ţări până în Germania de Vest.

Septembrie negru

Jocurile Olimpice de la Munchen au rămas în istoria secolului trecut din cauza răpirii şi uciderii a 11 atleţi israelieni de organizaţia teroristă palestiniană „Black September”.

Numărul total al torţelor a fost de 5.917, iar bătrânul o avea pe cea cu numărul 4.307

Amintiri bizare vândute la mica publicitate

Criza îi face pe mulţi timişoreni să scoată la vânzare, în ziarele cu mică publicitate, obiecte moştenite de la cei dragi. Recesiunea este astfel o ocazie unică pentru colecţionari de a-şi practica hobby-ul la preţuri mici. Orice se vinde astăzi la mica publicitate: o sanie de cai din 1880, o biblie veche maşini de scris, extensii de păr, peruci, covoare şi palincă de prună.

Marius Ştefan este un timişorean de 26 de ani care vinde o sanie din anul 1880. “Este un obiect moştenit. Îmi prind bine aceşti bani”, a spus Marius Ştefan. Trei personae l-au contactat pe proprietar pentru achiziţia saniei. Vasile Covaci, de 51 de ani, a pus şi el în vânzare o biblie care datează din perioada 1856-1858, scrisă în alfabetul chirilic. „Am nevoie de bani. Criza ne obligă să dăm ce e mai valoros”, a spus timişoreanul. Până acum 15 persoane s-au arătat interesate de o asemenea achiziţie.

Obiectele care vândute în ziarele de mică publicitate sunt foarte ieftine, în comparaţie cu preţul din magazine. Motivul pentru care mulţi timişoreni recurg la vânzarea acestor obiecte este simplu. „Lipsa lichidităţii determină anumite fenomene, cum este acesta. Oamenii încep să vândă obiecte moştenite, de valoare”, a spus Ciprian Obrad, sociolog. ;