Timişoara: Singurul alegător cu buletin de Rudicica: „Votez împotriva bolovanilor!”
0Pensionara Maria Sima, de 69 de ani, pare a fi un simbol al democraţiei în micuţul sat Rudicica, situat la marginea Timişoarei.
Doar trei kilometri separă capitala Banatului de Rudicica, dar deplasarea din Timişoara în satul uitat de lume durează mai mult decât s-ar putea aştepta călătorul. Un mare semafor, uitat de vremuri, păzeşte intrarea în sat. Parcă toţi cei 50 de locuitori aşteaptă de la semafor un semnal de start spre urnele de vot. Dar semaforul întârzie să arate culoarea verde... Stă lipsit de orice urmă că ar putea funcţiona.
La ora 9 dimineaţa, Maria Sima s-a trezit, s-a îmbrăcat gros cu hainele de duminică, şi a aşteptat să vadă, în faţa casei, dacă va trece măcar o maşină care să o ducă şi pe la vot. Putea să aleagă să străbată pe jos câmpul plin de bălării, însă frigul a răpus-o. „Sunt bătrână, răpusă de puteri, dar nu pot sta acasă cu mâinile în sân. Sper că măcar acum, cu votul meu, bun sau rău, să îmi rezerv un viitor mai bun”, a spus bătrânica.
Bătălia convingerii
După o aşteptare de jumătate de oră, femeia porneşte la pas spre casa copiilor ei. Merge încet, puţin temătoare.
De anul trecut, când a fost singura persoană din sat care s-a dus să voteze, nu s-au schimbat multe lucruri în Rudicica. Singura schimbare vizibilă e drumul. Locul noroaielor a fost luat de pietre, bolovani şi pietriş, însă şi aşa populaţia formată preponderent din bătrânei se mişcă greu. „E o nebunie totală să mergi cu bicicleta. Parcă tot mai bine era în noroi”, a adăugat Maria Sima. Pensionara ajunge la casa odraslelor şi porneşte o nouă bătălie. Aceea de a-i convinge să meargă la vot, pentru binele satului, dar şi al ei. După câteva replici, bătrânica are câştig de cauză.
O eroină bârfită
Maria Sima putea să meargă la vot cu maşinile primăriei, însă şi aşa lumea a început să o bârfească pe uliţă de la ultimele alegeri, când a fost singura care s-a ales cu o ştampilă pe spatele buletinului. „Parcă sunt nebuni. Cică mi-ar fi mărit pensia guvernanţii. Daţ de unde, m-aş fi bucurat eu de una ca asta. Eu mă duc la vot că aşa am fost învaţată, indiferent că plouă sau ninge, că e noroi pe stradă sau că merg pe piatră. Dar parcă tot mai bine era fără drumul pietruit”, a adăugat eroina din Rudicica.
Femeia nu are aşteptări mari de la preşedintele votat. Nu vrea decât ca acesta să oprească şi pe strada ei. „Vreau ca şeful ăl mare să calce toată ziulica pe piatra asta seacă. Să vadă şi el cum e să îţi rupi gâtul. Poate o să fie şi el de acord ca drumul să fie asfaltat, să nu mai fie asfaltat. Cine ştie, poate aşa o să meargă mai multă lume vot”, a spus cu speranţă în glas bătrâna.
Rudicica – satul pustiu în acte
Din cei 50 de locuitori ai satului, puţini au buletine de Rudicica. „Nu cred că suntem mai mulţi de cinci oameni care să avem buletine unde să apară că locuim în Rudicica. Nimeni nu mai vrea să pară că locuieşte în sătuc”, a spus Maria Sima. Astfel, restul locuitorilor fie nu au buletine, fie apar cu domiciliul în comunele şi satele învecinate: Moşniţa, Urseni, Ciarda Roşie sau chiar Timişoara.
Se încarcă comentariile...
