GALERIE FOTO Antrenamentul dur cu care Horia Colibăşanu cucereşte muntele ucigaş

Horia Colibăşanu este unul dintre puţinii bănăţeni pentru care gerul iernii a fost prielnic anul acesta. Timişoreanul pleacă astăzi, din Budapesta, spre Nepal de unde va începe expediţia spre vârful Annapurna. Ultimele patru luni le-a dedicat acestui proiect.

 Este pasionat de alpinism şi îşi impune să facă performanţa. Astăzi a început călătoria spre al patrulea proiect în domeniu, care este şi cel mai greu din toate cele pe care le-a avut până acum: „ucigaşul” Annapurna, vârf himalayan de 8.061 metri, cu pereţi abrupţi şi netezi „ca faianţa din baie”.

Un neiniţiat ar spune că este un inconştient care se aruncă în laţurile morţii. Horia a început însă, de acum patru luni, să-şi depăşească toate recordurile la antrenamentele pentru această expediţie.

Dă trezirea pe stadion

Aproape în fiecare dimineaţă a fost primul care i-a salutat pe angajaţii de la stadionul Dan Păltinişanu. A petrecut cel puţin două ore alergând şi a urcat şi a coborât, zilnic, de cel puţin 64 de ori scările din tribune. „Pregătirea trebuie să fie deosebită. Mă ajută ca pe munte să am mintea lucidă, pentru că altfel este foarte uşor ca la şase – şapte mii de metri altitudine să ai halucinaţii”, a spus Horia despre condiţiile pe care trebuie să le înfrunte pe Himalaya. Ziua obişnuită continuă cu munca în cabinetul stomatologic din Timişoara. Trebuie să onoreze nevoile pacienţilor pe care nu-i poate amâna până la întoarcerea din expediţie.

Spre seară, revine la efortul antrenamentului. „De obicei, fac exerciţii la sală. Mă antrenez pe bicicletă aproape o oră. În urmă cu câteva zile, unul dintre colegii de la sală mi-a spus că este surprins pentru că am pedalat până când mi-a crescut pulsul la 182, iar el se străduia de mult timp să aibă un puls ridicat, dar încă nu a reuşit”, a povestit alpinistul despre cum îl privesc persoanele alături de care face antrenamente.

Antrenor impresionat

Unul dintre preparatorii fizici ai echipei de fotbal FC Timişoara, Mihai Alexandru, a spus că a fost uimit de rezistenţa lui Horia în sala de forţă şi uneori chiar l-a temperat pentru că exagera cu pregătirea. „Orice antrenor şi-ar dori un sportiv ca el. Prezintă parametrii foarte ridicaţi şi datorită efortului pe care-l face la altitudine, dar şi datorită pregătirii lui anterioare. Nu se poate face comparaţie cu pregătirea unui fotbalist, pentru că efortul lui este mult mai susţinut”, a spus Mihai Alexandru.

„Este pregătit fizic pentru Annapurna şi sper ca şi Dumnezeu să-l ajute acolo să reuşească ceea ce şi-a propus”, a adăugat antrenorul. Acesta a mai spus că după efortul de la sală, Horia petrecea altă oră în bazinul de înot al Universităţii Politehnica. Foarte rar, alpinistul număra turele pe care le parcurgea în bazin. Sfârşitul de săptămână aducea şi partea cea mai plăcută a pregătirii pentru Himalaya: expediţii în munţii din apropiere sau din Austria.

Efortul tânărului înseamnă şi un consum de energie ridicat. „E un consum de energie atât de mare, încât aş putea mânca 10 – 12 ciocolate într-o zi şi nu m-aş îngrăşa, din contră, cred că aş slăbi. Oricum mănânc tot timpul şi mănânc orice”, a spus Colibăşanu întrebat dacă are un regim alimentar special.

Şuncă de porc şi cărţi de la „Adevărul”

Bagajul cu care a plecat Horia Colibăşanu din Timişoara are 23 de kilograme. Cea mai mare parte constă în pachetul uriaş cu şuncă de porc, patru kilograme, pe care le-a cumpărat şi la cererea celorlaţi colegi de expediţie, polonezi şi ruşi, cărora le-a plăcut şunca din România. Pe lângă mâncare şi-a mai luat aparate foto, camere de filmat, casca foarte uşoară pe care o foloseşte în expediţii şi obiecte personale. A pus în rucsac şi o carte de la anticariatul „Adevărul” – Amintirile unui alpinist, semnată de Niculae Butuc – şi una din colecţia de lux, semnată de Mark Twain – Jurnalul lui Adam şi al Evei.