Bebo White, membru al echipei care a făcut primul site web din SUA: „Nimeni nu bănuia că web-ul se va transforma în ceea ce este azi”

Bebo White

Cercetătorul american a lucrat la dezvoltarea celui de-al cincilea site web din lume la Centrul Acceleratorului Linear de la Stanford (Stanford Linear Accelerator Center, pe scurt SLAC). Recunoaşte că web-ul a pus stăpânire pe viaţa sa, dar declară convins că nu este dependent de Internet. Militează pentru ca webul să fie considerat o ştiinţă, dar îşi face timp pentru pasiuni care îl ţin ancorat în realitate.

Primul contact al profesorului Bebo White cu dezvoltarea tehnologiilor web a fost în 1989, în timpul unui an sabatic petrecut la Centrul European pentru Cercetări Nucleare (CERN), la Geneva, în Elveţia. Apoi, în 1991, profesorul a lucrat la dezvoltarea primului site web non-european, la SLAC. Declară că nu bănuia cum se va transforma web-ul, dar că ultimii 20 de ani au fost nemaipomenit de interesanţi şi că a învăţat continuu.

Aţi lucrat la al cincilea site web din lume. Cum aţi descrie perioada aceea?

Lucram la SLAC şi colaboram de mult timp cu CERN, unde s-au făcut paşi importanţi pentru dezvoltarea web-ului. A fost oarecum natural pentru noi să fim implicaţi încă de la început. Chiar dacă era atât de devreme, nu cred că cineva a avut vreo idee că web-ul se va transforma în ceea ce este astăzi. În mod sigur eu nu am avut. Şi nu aş fi crezut pe nimeni dacă mi-ar fi spus atunci că ştie ce va urma. Au fost vremuri interesante, dar nu cred că cineva bănuia că vom ajunge aici, în 20 de ani.

Cum au fost ultimii 20 de ani?

Foarte interesanţi. Web-ul a pus stăpânire pe viaţa mea. A fost o învăţare continuă, de asta îmi şi place. Participarea la conferinţe şi munca pe care oamenii o fac pentru dezvoltarea tehnologiilor web aproape că mă fac să mă simt tânăr din nou.

Cum rămâne cu viaţa personală? Internetul v-a cucerit viaţa în totalitate sau mai faceţi loc şi altor pasiuni?

Încă separ lucrurile. Mă distrez mult. Sunt o mulţime de domenii non-tehnice de care mă bucur mult. Foarte des, ele se întrepătrund. În ceea ce priveşte muzica pe care o fac, poţi ştii dacă sunt responsabil de un website din start, dacă îmi auzi muzica.

Cât timp petreceţi pe Internet?

E greu de spus. Nu sunt dependent de Internet. De exemplu, sunt multe lucruri pe care încă le învăţ, sunt multe pe care încă încerc să le înţeleg. Iar un exemplu este că nu am avut încă revelaţia Twitter-ului. Am un cont de Twitter, dar dacă mă urmăriţi vă promit că nu o să auziţi multe de la mine. În timpul petrecut pe Internet îmi citesc e-mailurile şi fac cercetare pentru unele proiecte în care sunt implicat. Nu am avut încă acel flash de înţelegere a unora dintre tehnologii. Poate şi datorită vârstei.

Susţineţi ideea că web-ul trebuie considerat o ştiinţă distinctă. De ce nu era suficientă ştiinţa calculatoarelor?

Web-ul a schimbat vieţile tuturor, a schimbat o serie de de discipline. „Web science" e mai mult decât „computer science" pentru că web-ul a devenit mai mare decât calculatoarele care îl susţin. A devenit un fenomen social foarte important, a devenit important pentru comerţ, pentru toate disciplinele. Cel mai important lucru pentru „ştiinţa web" este să dea altor discipline oportunitatea să fie implicate în evoluţia sa. Ideea este să luăm în considerare toate aspectele care sunt afectate de web şi care afectează web-ul.

Sunt o mulţime de noţiuni abstracte. De ce era nevoie de o nouă ştiinţă?

Sunt noţiuni abstracte pentru că este vorba despre o altfel de ştiinţă. Dacă vă uitaţi la celelalte ştiinţe, inclusiv la ştiinţa calculatoarelor, pe care mulţi nu o consideră o ştiinţă, nu există nicio ştiinţă care să descrie web-ul. Ne aflăm la un punct al istoriei în care trebuie să definim o nouă ştiinţă. Este ştiinţa care descrie şi înţelege web-ul, nu doar în termeni de protocoale de comunicare specifice ştiinţei calculatoarelor, ci gândindu-ne la enitităţi pe care am vrea să le înţelegem, să le contolăm, să le dezvoltăm. Sunt mulţi care cred că nu este o ştiinţă adevărată, pentru că este unică şi implică alte discipline.

Pentru cine este importantă această nouă ştiinţă? Pentru cercetători, pentru dezvoltatori, pentru utilizatorii finali?

Adresabilitatea largă este unul din lucrurile diferite ale aceste ştiinţe. Dă dezvoltatorilor, cercetătorilor, tuturor utilizatorilor oportunitatea de a comunica între ei într-un mod non-tehnic. De exemplu, un aspect major este legat de domeniul juridic. Avocaţii nu înţeleg HTTP sau HTML, la fel cum inginerii nu ştiu să interpreteze legea. E important modul în care faci ca cele două grupuri, care joacă roluri importante în web, să comunice.

Sunteţi întrebat des care este viitorul web-ului?  Faceţi predicţii în acest sens?

Oamenii mă întreabă des, dar aşa cum v-am spus acum câteva minute, nu am putut prezice, acum 20 de ani, cum va fi web-ul peste două decenii, aşa că nu ar trebui să mă credeţi dacă aş încerca să vă spun cum va fi în 20 de ani de acum înainte. Cred că acest lucru este foarte interesant în ştiinţa web. Nu pretind că pot face predicţii, dar cred că ne va da oportunităţi de a-l influenţa. Important nu e să putem să facem pronosticuri, ci să-l modelăm. Va fi cum vom vrea noi să fie. Va aduce beneficii oamenilor, studenţilor, va deveni o cale naturală prin care oamenii vor comunica. Va deveni aproape invizibil. Nu ne vom gândi la el ca acum. Va fi ca telefonul. E acolo, nu te gândeşti la el. Dar va fi responsabilitatea noastră să facem lucrurile cum trebuie.

Babo White este prezent în aceste zile la Timişoara, cu prilejul conferinţelor găzduite de Universitatea Politehnica sub egida IADIS (International Association for Development of the Information Society). Evenimentul reuneşte în România participanți din zeci de țări, personalități marcante din domeniile educațional și informatic din întreaga lume și promite să aducă contribuții importante la dezvoltarea acestor domenii.