Stiri din Timisoara

Timisoreanul este ospătar de 31 de ani şi sculptează în oase de mai bine de 10 ani. ără educaţie de specialitate, timişoreanul a avut de mic plăcerea de a colecţiona. „Oasele sunt o sculptură în sine. Eu doar le dau un sens. Am făcut, spre exemplu, o interpretare a vieţii", spune acesta.

Născut. 04.08.1963 Timişoara

Educaţie. Liceul Economic şi Drept administrativ - seral

Experienţă. Este ospătar de 31 de ani şi sculptează în oase de 10 ani

Familie. Căsătorit, două fete

Aron Szasz reuşeşte să transforme oasele de vită în opere de artă. Fără educaţie de specialitate, timişoreanul a avut de mic plăcerea de a colecţiona, dovadă casa pe care şi-a construit-o în Moşniţa Veche. Acasă înseamnă pentru el locul în care se regăsesc toate obiectele strânse de-a lungul a zeci de ani, integrate într-un spaţiu care aduce laolaltă confortul modern al unei locuinţe cu grandoarea unui muzeu. A început să colecţioneze obiecte de artă populară încă de mic, visând ca, într-o bună zi, să dea şi el o formă deosebită materialelor banale. „De mic copil mi-a plăcut alama. Strângeam tot ce era vechi: ulcioare, lămpi pe gaz, obiecte de lemn", a povestit Szasz.

A trebuit însă să apuce altă cale, mai mult pentru că aşa a dorit tatăl său. „Tatăl meu era zidar şi voia să mă vadă făcând o meserie onorabilă, cum spunea el. Am terminat zece clase, iar apoi am trecut la seral. Tata a spus că trebuie să mă bage la un loc de muncă şi m-a dus la Căţeaua leşinată, un local vestit pe vremea aceea", îşi aminteşte Szasz.

Mentorul Jecza

În 1981 timişoreanul s-a angajat la restaurantul Bulevard (actualul Lloyd) unde a cunoscut o grămadă de oameni „din lumea bună". Uşor, uşor o altă perspectivă s-a deschis în faţa sa, iar Aron Szasz ştia să admire arta, deşi nu o studiase niciodată, la modul elevat. „Am început să colecţionez tot felul de obiecte de la prieteni, colegi: un frigider vechi de la începutul secolului, un plug din 1600, tot felul de obiecte, în general de artă populară, pe care nu am dat nici un ban, pe toate le-am căpătat pe gratis", adaugă colecţionarul. În urmă cu câţiva ani a ajuns, printr-o fericită coincidenţă, „ospătarul lui Jecza", cum îşi spune el însuşi. Servind la vernisajele organizate de celebrul sculptor acasă, a prins gustul pentru sculptură. Atunci şi-a dat seama că ar putea crea obiecte asemănătoare, dându-le nuanţa alamei, atât de îndrăgită de el.

Pasiunea naşte artă

Imaginaţia i-a adus în prim plan oasele de vită rămase de la ciorba făcută de bucătarii restaurantului unde lucra. A început să le transforme în adevărate sculpturi, multe, inspirate de opera lui Peter Jecza. „Oasele sunt o sculptură în sine. Eu doar le dau un sens. Am făcut, spre exemplu, o interpretare a vieţii. E un mod în care eu simt că pot să mă exprim", mai spune timişoreanul. O altă pasiune a sa sunt câinii. Este crescător de cockeri americani şi şi-a deschis o pensiune canină la Moşniţa Veche, lângă Timişoara. Speră că mezina sa, care este la fel de pasionată ca şi el, îl va moşteni, atât în dragostea pentru colecţionarea obiectelor vechi, cât şi în cea pentru animale.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră autenticul?

Îmi plac lucrările făcute de mâinile omului, obiectele lucrate cu migală, cu instrumente rudimentare din care iese artă. Nouă ne e greu acum să ne imaginăm cum ar fi să lucrezi cu instrumente din piatră sau lemn şi să realizezi aşa o lucrare.

Ce le dă valoare acestor obiecte?

Eu le dau valoare. N-aş putea să vând nimic, nu ştiu ce valoare materială ar putea avea, dar pentru mine sunt extradordinare.

Ce altă meserie aţi fi ales dacă nu aţi fi fost ospătar?

Tâmplar. Aceasta ar fi alegerea mea, dacă ar fi să o iau de la capăt. Îmi place să fac tot felul de obiecte, nu ca să aibă neapărat o utilitate, ci ca să dau o formă specială lemnului.  

Ce îi place?

„Îmi place tare mult să mă plimb în natură, să merg cu cortul. Îmi iubesc ceaunul, discul, toate cele necesare ieşirii în aer liber. Îmi place să stau pe marginea unui râu, să ascult susurul apei, împreună cu familia. Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult".

Ce nu îi place?

„Nu-mi place grandomania unora. Grandomania nu duce la nimic bun, te rupe de adevăr, de propria identitate. De asemenea, nu-mi plac cei care uită de unde au plecat. Nu mi se pare normal să te rupi de rădăcini, să vrei să pari ceea ce nu eşti".