PORTRET: Cristian Duţă, violonistul precoce al Operei

Tânărul născut la Slatina a studiat muzica de la vârsta de patru ani, iar la 20 de ani era deja angajat al Operei din Timişoara.

Profil:

Născut. 28 mai 1984 (Slatina)
Educaţie. Facultatea de Muzică (Timişoara)
Experienţă. De şase ani violonist la Operă

Cristian Cornel Duţă vine dintr-o familie de muzicieni, calea urmată fiind practic inevitabilă. „Părinţii mei sunt şi ei în domeniul muzicii, mama este profesoară de vioară în Slatina, iar tata profesor de chitară. Bunicii mei, şi din partea mamei, şi din partea tatălui, au fost lăutari celebri în zonă. Mama e din Craiova, iar bunica din partea tatălui la fel. Străbunicul din partea tatălui a fost primul care a adus ţambalul în Craiova”, a spus violonistul.

Pe urmele fratelui
Cu mama pe post de „manager”, acesta a participat la numeroase concerte, concursuri şi olimpiade pentru copii. „Am început vioara pe la vreo patru ani, la îndrumările mamei. La început a fost ca o joacă, însă în clasa a şasea am ajuns la o celebră emisiune pentru copii pe vremea aceea, ‘Tip-top mini top’, unde am cântat Ciuleandra la vioară”, a povestit Cristian Duţă. Oscilând între şcolile de muzică din Craiova, Bucureşti şi Timişoara, violonistul a ajuns în cele din urmă în Banat.

„Fiind la Slatina, unde nu era liceu de muzică, alegerea evidentă era Craiova. Am mers acolo în special pentru un profesor anume, care era dirijorul Filarmonicii din Craiova, domnul Alexandru Iosub. Însă când am intrat eu, el a renunţat la acea clasă, din motive personale. Am stat un an, pentru că n-am avut încotro, însă cum venisem acolo special pentru el, am plecat”, a explicat Cristin Duţă.

„M-a certat mama puţin, pentru că un an n-am făcut nimic la Craiova, aveam gaşcă, mă distram, şi m-a pus să aleg între Bucureşti şi Timişoara. La Bucureşti am fost să dau examen, am luat, dar nu mi-a plăcut oraşul. La Timişoara era fratele meu, care terminase Liceul Militar de Muzică din Craiova, aşa că alegerea a fost simplă. Luase toate diplomele mele cu el şi le-a arătat directoarei de la Liceul „Ion Vidu”. Când a văzut aceasta că am fost şi acolo, şi acolo, şi dincolo, şi olimpiade naţionale şi mai ştiu eu ce, m-a primit imediat”, a mai spus tânărul muzician.

Cristian Duţă a „intrat în pâine” de la o vârstă fragedă. „În anul II de facultate, în 2004, m-am angajat la Opera din Timişoara. Am avut noroc, spre deosebire de alţi tineri din ziua de azi, că am avut ocazia să lucrez ce îmi place şi ce am studiat. Pentru un copil, cum eram pe vremea aia, Opera a fost ceva foarte greu. Se şi spune că e foarte greu să formezi un instrumentist de Operă. Trebuie să ai o atenţie distributivă, să fii atent şi la dirijor, şi la partitură, şi la scenă”, a detaliat violonistul.

Întrebări şi răspunsuri

Când ai ştiut sigur că asta vrei să faci?
Am fost la primul concurs mai serios la Deva, prin 1995- 96, nu mai ştiu exact. Erau tineri din toată ţara şi am fost un pic surprins de valoarea lor. Bine, nici eu nu eram mai prejos, însă fiind cam singur la Slatina, credeam că nu mai e nimeni ca mine. Asta m-a ambiţionat, a fost un imbold foarte puternic.
Ce interpreţi de vioară te-au influenţat?
Unul ar fi David Oistrah, un violonist rus, născut în 1906, la Odessa. A murit cu vioara în mână în timpul unui concert în Olanda, în 1976. Am un clasament al meu, unde mai este Joseph Hassid, un violonist care la 21 de ani a murit din cauza schizofreniei. La 16 ani a renunţat la vioară. Al treilea ar fi Pinchas Zukerman.

Ce-i place
„Îmi place foarte mult jazz-ul, sunt înnebunit. Dar o anumită parte, jazz-ul clasic, dacă pot să spun aşa. Mai încerc şi eu când am timp”, a spus Cristi.

Ce nu-i place
„Nu-mi place decăderea pe care o văd în jur. Cel mai bun exemplu este ţara noastră, aflată într-o cădere liber, de care în mod paradoxal suntem conştienţi. Nu-mi place când văd incultură”, a explicat tânărul muzician.