Stiri din Timisoara

Tânăra autoare a început să scrie versuri la 12 ani, iar acum ajută, în cadrul unui cenaclu, valul de scriitori şi mai tineri din Timişoara.

Profil
Născută - 9 februarie 1978, Tomeşti (jud. Timiş)
Educaţie - Facultatea de Teologie Timişoara, masterat în telologie la Sibiu
Experienţă - Referent literar din 2008
Familie - Necăsătorită, are două surori

Deşi iniţial avea înclinaţii mai degrabă spre artele plastice, Moni Stănilă scrie poezie de aproape 20 de ani. „Am început să scriu la 12 ani accidental, pentru că vroiam să merg la Arte Plastice. Eram înnebunită cu desenul. Prietena mea cea mai bună s-a dus la arte plastice în Arad, iar după doi ani, când a venit înapoi, avea un avans atât de mare încât mi-am dat seama că n-am nicio şansă, aşa că am început să scriu. Primul meu poem a fost dedicat surorii mele mai mari”, a povestit poeta.

Şi-a căutat identitatea

Până să-şi găsească un stil propriu, Moni a trecut prin toate etapele pe care le parcurg noii autori.
„Am trecut şi prin perioadele de căutare, când iei la rând toate genurile, mai întâi eminescian, apoi filosofico-blagian, după care ajungi la glumele lui Sorescu. Chiar dacă în unele momente n-am mai avut contact cu lumea literară, am continuat să scriu, am scris întotdeauna”, a explicat scriitoarea.

Poezie şi teologie

Tânăra a studiat Teologia, inclusiv la Masterat, iar primul volum, puternic influenţat de morala creştină, este intitulat „Iconostas”. „Prima carte a apărut când eram studentă la Teologie. Scriam versuri teziste,. Toate erau datate, era un fel de jurnal de convertire. La un moment dat a apărut o editură care căuta poezie creştină”, a spus Moni Stănilă.

Ea nu recunoaşte, însă, acea primă apariţie ca pe un veritabil volum de debut. „Mă aşteptam să ceară să vadă manuscrisul întâi, înainte să discutăm orice altceva. Le-am trimis manuscrisul, care cuprindea toate poemele mele cap – coadă, neselecatate, şi mai ales la prima mână. Abia după o experienţă de cenaclu am înţeles ce înseamnă un text la prima mână, poţi să te distrugi ca om de litere. Deci le-am trimis manuscrisul, iar trei săptămâni mai târziu m-au sunat că am lansarea. Din acest motiv nu-l consider un volum de debut”, a povestit scriitoarea.

Şefă de cenaclu

Principala activitatea a poetei este cea de referent literar la Cenaclul „Pavel Dan”, găzduit de Casa Studenţilor din Timişoara.

„Am intrat în cenaclu în 2007. După nici jumătate de an, s-a eliberat postul de referent literar la Casa Studenţilor, la Cenaclul Pavel Dan. Cei de acolo m-au întrebat dacă vreau să fac asta. Mi-am dat repede demisia din învăţământ şi nu-mi pare rău nicio clipă, chiar dacă salariul e relativ mic. Am şi avut noroc de directori faini”, a explicat Moni Stănilă.

Întrebări şi răspunsuri
Unde ţi-au apărut primele versuri?
Primul poem publicat a fost în revista şcolii, iar apoi la revista Mitropoliei Banatului, „Învierea”. Acolo am scris până în studenţie, până la un moment dat, când în loc de „râul părea un cântăreţ îndrăgostit” au scris că „răul părea”. De atunci le-am dat numai articole, n-am mai dat versuri.

Regreţi că ai făcut Teologia?
Sunt foarte bucuroasă că am făcut această facultate, mai ales masterul de la Sibiu. Aceste studii mi-au prins foarte bine şi chiar am făcut teologia din convingere.

Ai vreun scriitor preferat?
Nu este doar unul. Poetul preferat e proorocul David. Scriitorul preferat e Dostoievski.

ce-i place
„Îmi place teologia în primul rând, poezia, proza rusă şi vreo trei prozatori cehi. Astea-s capitale. Apoi îmi plac berea, cafeaua, ţigara şi părul lung la băieţi. Dacă voi avea un băiat, trebuie să-şi lase părul lung”, a mărturisit Moni Stănilă.
ce nu-i place
Moni Stănilă nu se înţelege deloc cu felinele. „Nu-mi plac macaroanele. Şi nici pisicile. Am probleme cu bărbaţii care au pisică, pe fete le mai înţeleg. Cel puţin printre scriitori sunt mulţi care au pisică. Şi urăsc orice tip de insectă”, a spus scriitoarea.a