Petru Şuta are super-echipă de fotbal pe hârtie

Bănăţeanul are o colecţie impresionantă de abţibilde cu fotbalişti, împărţite în mod organizat în mai multe albume complete pentru care a făcut mari sacrificii.

Profil

Născut. 15.02.1984, Eftimie-Murgu, Caraş-Severin.
Studii. Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, Timişoara.
Familie. Necăsătorit.
Profesie. Inginer IT.

Mulţi spun că la politică, fotbal şi femei se pricep toţi bărbaţii. Fenomenul „fotbal” se poate spune însă că nu are niciun secret pentru Petrică Şuta, inginer IT, originar din Caraş-Severin. Microbul i-a intrat în sânge în 1992, la vârsta de opt ani după meciul de Campionat European dintre Olanda şi Germania.
„Mi-a plăcut mult jocul prestat de Marco Van Basten. Tot datorită lui am ajuns să devin în scurt timp un fan înfocat al celor de la AC Milan (şi astăzi AC Milan înseamnă foarte mult pentru mine)”, şi-a amintit Petru Şuta.

Misiunea „Van Basten”

După ce a făcut o pasiune pentru fotbalistul olandez, a început şi misiunea „Marco Van Basten”. „Îmi doream enorm de mult să obţin o «poză» cu el, dar era foarte greu, mai ales că mă aflam la ţară. Aşa am început căutarea şi cumpăram plicuri cu abţibilde în speranţa că îl voi găsi”, a mai spus Petru. Căutările au fost zadarnice, iar în tot acest timp s-au adunat numai dubluri. „Îmi era greu să mă despart de numerele pe care le aveam deja şi m-am gândit că e mai bine să le lipesc undeva. Aşa am ajuns să lipesc primele abţibilde pe un dulap, şi nu pe un album”, şi-a amintit tânărul cu umor momentele prin care şi-a „terorizat” mama.
Pentru că Van Basten era de negăsit, a vrut să renunţe la idee, dar a aflat că este cineva care îl are. „Când am văzut că îl avea altcineva, nu am stat pe gânduri şi i-am oferit 10 abţibilde la alegere în contul unuia singur. Eram cel mai fericit, reuşisem să îmi ating scopul. Într-un final, am reuşit să termin albumul, dar şi dulapul complet acoperit”, a mai povestit inginerul.

Alocaţia „tocată” pe album

Performanţa României la Campionatul Mondial din 1994 l-a făcut pe băiatul de 10 ani de atunci să înceapă un nou album. Sacrificiile au fost mari şi de această dată. „Îmi era foarte greu pentru că preţul sticker-elor era dublu la ţară. Plicul de şase bucăţi costa 100 de lei, comparativ cu 50 de lei, cât costa la oraş”, a spus colecţionarul. Preţul nu conta atât timp cât albumul îi avea pe Hagi, Popescu, Dumitrescu, Răducioiu, Maradona, Roberto Carlos sau Bebeto. Toţi banii primiţi de la bunici, părinţi, unchi sau mătuşi se duceau pe abţibilde. Mai mult decât atât, în disperarea de a completa albumul, Petrică a împrumutat alocaţia pe trei luni de la sora lui mai mare.
„Cu alocaţia de la sora mea şi cu alocaţia mea (tot pe trei luni) mi-am luat numai abţibilde. Am completat albumul, cu excepţia unui singur sticker: cel cu Ilie Dumitrescu se găsea foarte greu. Norocul a făcut să îl găsesc pe stradă în Reşiţa şi aşa mi-am completat colecţia”, a mai spus tânărul.

Intrebări şi răspunsuri

Cunoşti mulţi „antrenori” de abţibilde?
În ultimul timp, numărul celor pasionaţi de acest hobby a crescut, dar nu ne regăsim într-o asociaţie a colecţionarilor de abţibilde. Poate în viitorul apropiat. Datorită acestei pasiuni am ajuns să cunosc oameni noi, pentru că am corespondat cu colecţionari din Franţa, Italia sau Serbia.

Câte abţibilde ai şi care este cel mai vechi album al tău?
În total, am peste 9.500 de abţibilde adunate la un loc. Cel mai vechi album este de la Campionatul Mondial din Spania, din 1982.

Cu cât ai fi dispus să vinzi întreaga colecţie?
Un om fără pasiuni nu este un om viu, prin urmare că nici prin cap nu-mi trece să îmi vând albumele.

Ce-i place

Pasiunile tânărului inginer sunt legate de profesia sa, dar şi de sport. „Îmi place tot ce ţine de lumea IT, în special când vine vorba de grafică. De asemenea, apreciez un film cu o regie reuşită, dar şi tenisul de câmp şi un meci de fotbal, mai ales cu AC Milan sau «Poli» Timişoara”, a spus Petrică.

Ce nu-i place

„Nu îmi place superficialitatea oamenilor din ziua de astăzi”, a spus tânărul bănăţean.