Timişoara: PORTRET / Remus Scrob, criminalistul care a învins leucemia
0
Şeful poliţiştilor criminalişti din Timiş a prins hoţi, tâlhari şi criminali care şi-au uitat urmele pe becuri sau sticle de suc.
PROFIL
Născut - 6 decembrie 1966, Albac, judeţul Alba
Educaţie - Facultatea de Management
Ocupaţie - Şeful Serviciului Criminalistic al Poliţiei Timiş
Familie - Căsătorit, are un băiat
Comisarul şef Remus Scrob, şeful Serviciului Criminalistic, este de peste 19 ani pe urmele infractorilor. Mai bine zis se foloseşte de urmele tâlharilor, hoţilor, violatorilor şi criminalilor ca să îi depisteze mai ceva ca în filme.
Primul hoţ l-a prins în 1990, după ce acesta a jefuit o casă. „Hoţul ştia că în casă sunt bani, însă cum nu i-a găsit a încercat să fure covorul. Când a strâns covorul, a răsturnat masa, sub care era lipit plicul cu bani”, a spus comisarul şef Remus Scrob.
Daţi de gol de amprente
Unul dintre criminalii care au dat bătăi de cap a fost prins pentru că şi-a uitat amprenta pe un bec. Ucigaşul a omorât o femeie din Deta, după care a incendiat încăperea ca să îşi piardă urmele. „Singurul obiect rămas intact a fost becul, pe care el l-a înşurubat după crimă, pentru că în casă era întuneric. Iar becul nu era bine strâns. Cum nu aveam bază de date computerizată cu amprentele, l-am găsit pe ucigaş după şapte ani. Era închis la Penitenciarul Timişoara, pentru altă faptă. Ne-a spus că nu mai credea că o să fie prins pentru crima aceea”, a mai povestit şeful criminaliştilor timişeni.
Chiar dacă hoţii s-au specializat şi lucrează cu mănuşi, de multe ori nu reuşesc să-şi ascundă urmele. Un hoţ care a intrat într-un butic printr-o gaură făcută prin tavan, şi-a rupt mănuşa de pe degentul inelar, în cădere. „El nu a sesizat şi a băut suc dintr-o sticlă pe care a lăsat-o ulterior pe pultul barului. Iar pe sticlă a rămas amprenta digitală din locul unde era ruptă mănuşa. L-am prins rapid”, a mai spus comisarul şef Remus Scrob.
Un violator a fost prins după ce şi-a muşcat de picior victima în vârstă de 70 de ani. Criminaliştii au luat amprenta dentară şi au dat de urma bărbatului care a refuzat să-şi recunoască fapta. Expertiza criminaliştilor l-a băgat însă în puşcărie.
Lupta cu boala
Pe lângă bătălia cu hoţii, poliţistul a purtat în ultimii ani o luptă mult mai personală cu leucemia. A fost diagnosticat în anul 2004 cu teribila maladie şi a purtat războiul cu boala în timpul concediului de odihnă, fără să îşi ia o zi de concediu medical. A trecut printr-un transplant de măduvă, iar acum încă face naveta în Italia să se trateze, însă spune că l-a salvat puterea credinţei.
„Chiar cred că m-a salvat credinţa în Dumnezeu. Am văzut în spital piloţi, poliţişti, militari, tot soiul de oameni pe care această boală îi selectează fără discernământ”, a mai spus poliţistul.
Întrebări şi răspunsuri
Care este crima cea mai oribilă de la care aţi recoltat urme?
Pe strada Carol Davila, o familie întreagă, mama, tata şi o fetiţă, au fost omorâţi în bătaie pentru bani, iar pereţii casei erau acoperiţi de sânge. Ucigaşii au fost prinşi pentru că atunci când au scăpat de hainele pline de sânge şi-au cumpărat haine noi de unde nu trebuie şi am aflat.
Aţi mai avut timp să scrieţi şi cărţi?
Împreună cu un coleg de la Rutieră, am scris o carte despre modul de recoltare a problelor de la accidentele rutiere, care şi acum mai este căutată de cei care vor să înveţe detalii despre acest domeniu vast.
Ce-i place
Îmi place viaţa. După ce eşti faţă în faţă cu moartea, şi ea devine o constantă inevitabilă, fixată în timp, viaţa îţi pare o comoară pe care nu vrei să o câştigi, ci nu vrei să o pierzi. Leucemia mi-a demonstrat că sunt puţine lucruri în viaţă care contează cu adevărat, pe lângă problemele de zi cu zi.
Ce nu-i place
Nu-mi plac ura şi răutatea. Şi nu îmi plac oamenii pe care îi ajuţi şi apoi îţi întorc spatele. Surpriza mea a fost că unii oameni de care mă simţeam aproape au regretat că am supravieţuit leucemiei. Ceea ce m-a dezamăgit profund.
Se încarcă comentariile...
