Timişoara: PORTRET / Robert Fruşa: „Scot jucători pentru fotbalul mare”
0
Timişoreanul a jucat fotbal pe post de portar, a fost arbitru de linie, ziarist sportiv, iar ca antrenor a câştigat titlul naţional cu juniorii de 17 ani de la FC Timişoara
PROFIL
Născut - 16.05.1979, Timişoara
Educaţie - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Experienţă - A preluat grupa de copii a clubului Poli în 2002. După şapte ani a câştigat titlul naţional
Familie - Căsătorit cu Florina
La cei 30 de ani ai săi, Robert Fruşa a trecut prin multe experienţe. De mic copil a fost atras de sport. A început să joace fotbal la juniorii lui Poli, în 1986, la grupa pregătită de regretatul Miţaru. În 1992, a făcut pasul spre Electrica, unde l-a avut ca antrenor pe Dorel Maşcovescu, omul care avea să-şi pună amprenta pe viitorul lui Robert. După terminarea junioratului a activat ca portar la echipe din ligile C şi D, precum Sânmartinul Sârbesc, Timişul Şag sau Comloşul Mare. S-a lăsat de fotbal pentru a îmbrăţişa meseria de arbitru.
În 1999, a început să lucreze ca ziarist sportiv, la cotodianul Prima Oră. „Am ajuns chiar şi şef la redacţia sport. Apoi s-au făcut reduceri de personal şi am rămas fără muncă. M-am angajat la Analog TV ca reporter pe eveniment, dar nu am stat decât trei luni. După aceea am ajuns corespondent la un ziar de sport. A fost o perioadă frumoasă din viaţa mea. Făceam presă cu mare plăcere”, a declarat Robert. În timp ce făcea presă, Fruşa era şi student la facultatea de sport, dar a început să şi antreneze la o grupă de copii născuţi în 1992, din cadrul clubului Poli. „Nu mai era prea compatibilă munca de ziarist cu cea de antrenor. Era cumva ciudat să scriu de mine, chiar dacă eram obiectiv”, a mai spus Fruşa.
Angajatul lui Zambon
A preluat echipa de juniori chiar de la fostul său antrenor, Dorel Maşcovescu. Avea să prindă perioada în care italianul Zambon era încă patron la clubul „alb-violet”. „A fost foarte greu. Nu aveam vestiare, teren, materiale pentru antrenamente. Mi-a fost greu să îi conving pe părinţi să-şi lase copiii la fotbal”, a povestit tehnicianul. Apoi lucrurile s-au schimbat. A venit Toni Doboş cu AEK, iar de la sosirea actualilor finanţatori ai clubului, s-a instaurat şi stabilitatea financiară.
„Cel mai mult s-au schimbat lucrurile când a venit Chivorchian. Se pricepe foarte bine la fenomen. Lui i se datorează mult acest centru de copii şi juniori”, a mai spus Fruşa.
I-a plăcut să arbitreze
Robert Fruşa a fost tuşier timp de şase ani. Era asistent la nivelul diviziei D şi C, iar când a dat examenul pentru liga a doua a picat cu 0,5 puncte. „Am greşit o singură întrebare. A fost greu să mă las, pentru că această activitate mi-a plăcut cel mai mult. Când am venit la Poli încă arbitram”, adaugă Robert Fruşa.
Tehnicianul a reuşit să câştige campionatul cu juniorii „under 17”, după o secetă de foarte mulţi ani. Ulimul titlu naţional pentru juniorii lui Poli a fost cucerit pe vremea când la echipă jucau Dan Alexa şi Paul Codrea.
Întrebări şi răspunsuri
Cum au fost primii ani ca antrenor?
În primul an nu ne-am înscris în campionat. Apoi, de fiecare dată am avut participări în campionatul judeţean. Când jucătorii aveau 15 ani, am luat locul I pe local, dar am ieşit în turneul zonal. La 16 ani, am luat locul trei şi nu ne-am calificat la zonal, iar acum, la 17 ani, am reuşit să câştigăm campionatul.
Care a parcursul din acest sezon?
Am câştigat campionatul regulat, iar apoi turneul zonal de la Timişoara. Am făcut 0-0 cu CFR Cluj, 3-0 cu Saltina şi 1-0 cu Rm. Vâlcea. În semifi-nală, s-a jucat tur retur cu FC Argeş, 1-1 şi 2-0. Finala s-a disputat la Mogoşoaia, unde am învins Şcoala Gică Po-pescu, cu 3-0, prin goluri-le lui Moroşan (două) şi Velici.
Ai mai mulţi jucători internaţionali?
Eu nu fac nominalizări când sunt întrebat cine e cel mai bun. Toţi trag la aceeaşi barcă. Dar e adevărat că Moroşan, Ostafie, Dăruială, Damian, Aldea şi Fuchs, sunt convocaţi la loturile naţionale de juniori.
Ce-i place
„Îmi place adevărul şi sinceritatea. De asemenea, sunt un mare iubitor al calculatoarelor. Nu în ultimul rând am rămas un împătimit al presei. Doar aceasta a fost meseria mea, pe care am făcut-o cu pasiune”, a declarat Robert Fruşa.
Ce nu-i place
„Nu suport ipocrizia şi oamenii falşi. Nu îmi place agitaţia şi circulaţia din oraş. De asemenea, nu îmi plac de niciun fel politicienii. Cei români, pentru că nu ar fi corect să vorbesc de alţii”, a mai spus Robert Fruşa.
Se încarcă comentariile...
