Timişoara: PORTRET / Nicolae Miclea a primit un parc în îngrijire
0
La 74 de ani, nea Lae are mare grijă de parcul Hărniciei, dorinţa de păstrare curată a spaţiului de joacă fiindu-i transmisă cu limbă de moarte.
PROFIL
Născut. 21 aprilie, 1935, Pădureni.
Experienţă. Strungar şi compresorist.
Studii. Şcoala primară la Pădureni.
Familie. Căsătorit, două fete, şapte nepoţi, doi strănepoţi.
Demult, pe vremea când nea Lae era doar mic copil, în Pădureni nu era urmă de parc, iar distracţia era mare atunci când fructele din pomii vecinilor sticleau, iar Nicolae urca ambiţios după „pradă”. „Nu exista atunci nici urmă de vreun parc şi nici nu m-aş fi gândit că voi avea vreodată grijă de un spaţiu de joacă”, a povestit Nicolae Miclea. Astfel, povestea lui nenea Lae a continuat cu meseria de strungar şi compresorist.
Puţin după Revoluţie însă, firul poveştii lui Nicolae a luat o întorsătură neaşteptată, chiar tristă. „Doamna Muşat, femeia care a construit acest parc pe strada Hărniciei, m-a rugat, înainte să moară, să-i promit că o să am grijă de parc, iar de atunci încoace, vin zilnic aici, mătur, adun frunzele picate, golesc gunoaiele şi alung paşnic adolescenţii rebeli din parc”, a mărturisit Nicolae.
Metrii de gard care îngrădesc astăzi spaţiul de joacă au o istorie lungă, pe care au trăit-o atât Nicolae, cât şi soţii Muşat.
Parc cu istorie controversată
„Înainte nu era îngrădit parcul, dar prin 2000, cineva a băgat o ţeavă între leagăne şi le-a răsucit, de atunci, parcul e îngrădit, închis şi are program de acces”, a precizat Constantin Muşat, soţul doamnei căreia îi aparţinea parcul.
Astăzi, copiii pot intra în parc între anumite ore, spaţiile de joacă păstrându-se întregi pentru mult timp.
„Atunci când am preluat în grijă parcul, era aici o roată din fier foarte mare, la care s-au accidentat foarte mulţi copii, iar primăria a venit şi a luat-o. Singura vizită în care au mai venit de la primărie a fost pentru a ţintui pe o placă regulile de utilizare a spaţiului de joacă, care oricum e greşită”, a precizat nea Lae.
Copiii se adună în jurul bătrânului poposit lângă domnul Muşat în fiecare seară şi îl laudă cât de vânjos a uns balamalele „jocurilor” din parc şi cum a avut grijă de leagăne şi totul din jur.
Cu ajutor de la vecini
Lângă placa primăriei, stă ţintuită deasupra unui leagăn, o plăcuţă veche, care precizează că bunicii şi părinţii îngrijesc parcul Hărniciei.
„Mulţi de pe aici îi mai dau domnului câte un leu, aşa neoficial, ca să poată să aibă grijă de toate”, a mărturisit Ghiorghiţa Enache, bunica unui nepoţel de doi ani. „Am grijă de parc de ani buni, probabil că aşa am să şi fac până mă lasă puterile, dar nu ştiu cine va continua munca mea”, a încheiat nea Lae.
Întrebări şi răspunsuri
De câţi ani aveţi grijă de parcul Hărniciei?
Ştiu că după Revoluţie, cam aşa, cred că se adună vreo patru sau chiar nouă ani. De atunci încoace tot eu am grijă, mătur şi păstrez curăţenia. Desigur, mă ţin de program, vin şi deschid lacătul la ora 09.00, încui la 14.00 şi redeschis la 17.00.
Cum arăta terenul de aici, înainte de a se face parc?
Ooo, erau tufe mari cât spaţiile de joacă care sunt acum, era total părăsit. La început s-a pus pietriş, apoi am adus nisip, iar faptul că unii mai furau nisip, a fost un alt motiv pentru care am hotărât să îngrădim parcul şi săi- punem lacăt.
Ce-i place
„Îmi place o mâncare bună, cum ar fi păturata de cartofi, cârnaţii sau fasolea la blid, până la urmă, îmi cam plac multe mâncăruri, nici nu ştiu ce să mai zic, îmi plac multe, cred că asta pot să spun”, a presupus nea Lae.
Ce nu-i place
„Nu îmi place că nu vine primăria să repare câte ceva pe aici prin parc, nu a venit decât de vreo două ori şi atât, în rest, nu prea mai sunt lucruri care să nu-mi placă”, a încheiat Nicolae Miclea lista neagră.
Se încarcă comentariile...
