Timişoara: PORTRET / Dumitru Nediglea, veterinarul pasionat de judo
0
Titi, cum îi spun apropiaţii, a lăsat America pentru a se întoarce la meseria care îi este dragă de când se ştie.
Profil:
Născut. 2 octombrie 1949, Gruni, Timiş.
Studii. Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, 1974.
Familie. Căsătorit.
Doctorul s-a născut în localitatea timişeană Gruni, în apropiere de Lugoj, unde a deprins şi pasiunea pentru medicina veterinară. „Ştiam fiecare piatră de pe dealurile din jur. Primele noţiuni despre medicină veterinară le-am învăţat tot atunci în copilărie, când făceam disecţii pe broaşte şi pisici cu încă un băiat”, şi-a amintit bărbatul. Cu toate acestea, la terminarea liceului a vrut să se facă profesor.
„Am avut o discuţie cu profesoara de engleză care mi-a spus că nu e mare lucru să fii profesor, dar medic sau inginer care ştie engleză este mai greu”, a mai spus Titi Nediglea. Acel moment a însemnat şi decizia de a se înscrie la Facultatea de Medicină Veterinară din Timişoara.
Viaţa ca un film
După admiterea la facultate, Dumitru Nediglea s-a înscris la cursurile de judo. În scurt timp a transformat secţia de gimnastică în secţie de judo. După terminarea facultăţii, în 1975 s-a angajat ca şef de fermă. Sătul de comunism, împreună cu alţi şase prieteni a hotărât scăparea şi au pus la cale un plan prin care să ajungă în America.
„Am planificat prima dată să facem un balon cu aer cald şi cu butelii de aragaz. Sarcina mea era să găsesc materiale pentru confecţionarea lui. Am avut şi machetă pentru el, dar am renunţat la idee pentru că făcea mult zgomot şi nu puteam trece frontiera”, a mai spus medicul.
Submarin pentru emigrare
Acesta a mai spus că un alt membru al echipei, un inginer, era însărcinat cu găsirea cărţilor despre astfel de echipamente, iar cea mai nouă carte era din 1903. Dumitru Nediglea împreună cu mai mulţi prieteni ai săi au pus în aplicare un alt plan şi au construit un submarin cu două baterii de tractor.
„Submarinul avea 168 de şuruburi şi o capacitate de şase persoane, dar am renunţat la idee”, a spus Dumitru Nediglea. Oamenii au reuşit într-un final să treacă graniţa pe jos prin lanul de porumb, însă au fost prinşi, iar Titi a ajuns la puşcărie la Popa Şapcă, unde a stat un an şi 26 de zile. După Revoluţie, medicul a reuşit să meargă legal în America unde a stat câteva luni şi a revenit în România. Acum profesează în localitatea timişeană Belinţ.
Întrebări şi răspunsuri
Când a fost cel mai greu până acum?
Cel mai greu a fost când am plecat de acasă să trec graniţa pentru că am plecat cu lacrimi în ochi.
Care a fost cel mai frumos moment de până acum?
A fost frumos când am putut să îmi fac datoria de medic cu demnitate, salvând oameni şi animale. Şi la puşcărie au fost momente frumoase în care i-am ajutat pe alţii cu mâncare şi cu tot ce am putut.
Ce greutăţi întâmpinaţi ca şi medic veterinar?
M-am bucurat când a venit privatizarea, dar e mult de lucru şi aici. Lucrăm cu oameni săraci, iar când percepi o taxă se simt nedreptăţiţi. Este vorba de mentalitate.
Ce-i place
„Îmi place să-mi fac datoria, să fiu util şi să dau sfaturi bune. Îmi place şi să merg la biserică şi să am credinţă în Dumnezeu pentru că prin El sunt posibile toate lucrurile”, a spus medicul.
Ce nu-i place
Doctorul Nediglea este nemulţumit că se încearcă marginalizarea profesiei de medic veterinar. El şi majoritatea medicilor concesionari nu şi-au primit banii de la stat pentru mai multe servicii realizate pe bază de contract. „Nu îmi place anormalitatea şi faptul că este o delăsare totală”, a spus Nediglea.
Se încarcă comentariile...
