Timişoara: PORTRET / Manuela Voica, dovada că şi fetele ştiu fotbal
0
Tânăra bănăţeancă joacă fotbal de opt ani, însă mai mult de plăcere, pentru că fotbalul feminin nu stârneşte, cel puţin momentan, prea mare interes în România.
PROFIL:
Născută. 23.09.1983 la Oraviţa.
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Timişoara.
Experienţă. De opt ani jucătoare de fotbal.
Familie. Are două surori, una joacă de asemenea fotbal.
Manuela Silvia Voica a început fotbalul de la o vârstă fragedă, atracţia faţă de sportul cu balonul rotund fiind inevitabilă. „De mică joc fotbal. Ai mei mă duceau la stadion, să mă joc acolo, pentru că nu circulau maşini, nu era pericol. Am început să joc cu băieţii acolo şi nu m-am mai oprit”, şi-a amintit sportiva.
Prima echipă de fotbal feminin pentru care a jucat a fost Motorul Oradea, de la 18 ani, însă studiile au adus-o pe Manuela înapoi în Banat. „La Timişoara am venit ca studentă. Am auzit că se intenţionează înfiinţarea unei echipe de fotbal feminin. Am fost şi am vorbit cu domnul Badea, profesor la LPS Banatul, cel care avea acest proiect. Atunci s-a înfiinţat practic Ripensia. Am fost doar trei-patru fete la început, dar ne-am strâns cu timpul. La început eram tot timpul pe la mijlocul clasamentului, dar apoi echipa a crescut”, a povestit fotbalista. Chiar dacă nu a jucat la Ripensia în sezonul trecut, când timişorencele au fost la un pas de titlul de campioane, Manuela Voica îşi aminteşte cu plăcere de perioada petrecută la club.
Amintiri frumoase
„Cam trei ani am jucat la Ripensia, din 2004 până în 2007. După ce m-am lăsat, nici nu am mai mers la meciuri. Am amintiri frumoase din acea perioadă. Îmi amintesc şi acum un meci cu Constanţa pe care l-am câştigat cu 2-1, în prelungiri”, a rememorat profesoara de sport de la Şcoala Generală nr. 1 din Timişoara.
Manuela are o soră geamănă, care joacă fotbal alături de ea, iar cele două au de făcut o alegere. „Şi eu şi sora mea aveam ofertă de la Oradea, însă nu ştiu dacă merită. Am să încerc să fac antrenamentele aici şi să merg doar pentru meciuri acolo, însă nu ştiu cât ne oferă. Masa, transportul şi cazarea le aveam asigurate. Înainte primeam 30 de lei pe meci, indiferent de rezultat”, a spus sportiva.
Se naşte o nouă echipă
După parcursul excelent din sezonul trecut, Ripensia nu s-a mai înscris în campionat, din cauza problemelor financiare. Timişoara ar putea avea, totuşi, o echipă feminină în prima ligă.
„Am început anul trecut în octombrie, ne-am adunat câteva fete, cu fostul antrenor de la Ripensia, Cătălin Teodorescu. Trebuia să ne înscriem în toamna asta, însă nu erau gata actele. Ne înscriem în sezonul următor, dacă nu cumva se retrage vreo echipă până la pauza de iarnă şi putem să intrăm în locul lor. Suntem patru care am jucat şi la Ripensia”, a declarat Manuela Voica. „Nu există interes în România pentru fotbalul feminin. Fotbalul nu e pentru fete, doar pentru băieţi, spun unii”, a mai spus fotbalista.
Întrebări şi răspunsuri
Când ai început să joci fotbal la modul serios?
Prima echipă la care am jucat a fost Motorul Oradea, începând cu 2001. Erau pe atunci, din câte ţin minte, opt echipe în serie, se juca Vest contra Est. Şi acum sunt puţine echipe, o singură divizie, pentru că nu există interes, nu sunt sponsori.
Fotbalul e doar un hobby, cum îţi câştigi existenţa?
Din 2007 sunt profesoară de sport la Şcoala Generală nr. 1 din Timişoara. E bine aşa, însă dacă s-ar putea trăi din fotbal probabil n-aş mai fi profesoară.
Ai vreun fotbalist preferat, ca stil de joc?
Îmi plăcea Ronaldinho, dar s-a cam stins în ultima vreme. Îmi mai place Messi, Thierry Henry. Joc atacant şi de aceea. În ultimul sezon în care am jucat cred că am marcat cele mai multe goluri, 18.
Ce-i place
Fotbalul este activitatea preferată a Manuelei. „Îmi place să joc fotbal cu prietenii, acasă la Oraviţa, iar vara asta am avut ocazia să joc în fiecare seară. Şi îmi mai place vara pe ştrand”, a mărturisit profesoara.
Ce nu-i place
„Nu-mi place când se ia lumea de mine fără motiv”, a spus Manuela, referindu-se mai mult la experienţa sa extra-sportivă.
Se încarcă comentariile...
