Timişoara: PORTRET / Cristi Contescu aduce timişoreni la „Poli”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Timişoara: PORTRET / Cristi Contescu aduce timişoreni  la „Poli”
Timişoara: PORTRET / Cristi Contescu aduce timişoreni la „Poli”

Acum antrenor la centrul de copii şi juniori al clubului, Cristian Contescu are amintiri frumoase ca jucător pentru alb-violeţi în anii ‘90.

Profil:

Născut: 30.03.1968,
Timişoara.
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport - secţia Fotbal (1997), Masterat de management sportiv (2005).
Experienţă: Opt ani de antrenorat
Familie: La a doua  căsătorie, doi copii.

Timişorean get-beget, fostul antrenor a început fotbalul ca junior la un alt club de tradiţie din oraş. „Am început fotbalul în 1978, la juniorii echipei CFR Timişoara. În paralel am mai fost şi la Clubul Sportiv Şcolar, într-o perioadă în care nu eram hotărât unde să rămân”, şi-a amintit Cristi, care a debutat la seniori în tricoul „feroviarilor” bănăţeni. Consacrarea ca jucător a venit, însă, abia după transferul la Politehnica Timişoara. „La Poli am jucat fotbal la cel mai înalt nivel. A venit la un antrenament al CFR-ului domnul Vişan şi m-a luat la Poli. Antrenori atunci erau Costică Ştefănescu şi Toma Dobândă, undeva în 1993”, a povestit Cristi Contescu.

Bucurii şi ratări

Contescu îşi aminteşte cu plăcere de mai multe perioade din cariera de jucător, chiar şi în liga secundă. „La CFR îmi amintesc o calificare în Cupa României în dauna lui FC Argeş, care era în prima ligă. Am contribuit decisiv, am dat gol şi am scos un penalty. O altă amintire plăcută a fost un meci cu Cugir, pentru rămânerea în Divizia B”, a povestit fostul jucător.

Acesta nu a reuşit promovarea în prima ligă cu echipa la care a început fotbalul, însă acest lucru s-a întâmplat la Politehnica. „La Poli am avut momente foarte bune. În primul rând un parcurs foarte bun în liga secundă şi promovarea în 1995. Îmi amintesc meciul din acel sezon împotriva Stelei, care mi-a rămas în memorie nu neapărat prin prisma faptului că am dat gol, şi din cauza numeroaselor ratări pe care le-am avut la acel meci”, şi-a amintit Cristian Contescu. Acesta a renunţat la cariera de jucător după o perioadă petrecută la UMT.

Motivaţi de performanţă

Cristi Contescu lucrează deja de câţiva ani la centrul de copii şi juniori de la „Poli”, iar munca sa şi a celorlalţi antrenori începe să dea roade. „Încep să apară şi performanţele, cea mai importantă este cea a grupei de 1992, campioni naţionali în sezonul trecut la Juniori B. Eu zic că în viitorul apropiat vom vedea, dacă nu în primul 11, cel puţin în lotul echipei mari şi juniori crescuţi aici”, este de părere antrenorul.

Acesta consideră că performanţele echipei de seniori ar trebui să fie un stimulent pentru cei. „Rezultatele primei echipe nu pot decât să ne bucure, pentru că oraşul ăsta merită o echipă foarte bună. Acest lucru trebuie să-i motiveze pe copii de la juniori, iar cu ajutorul nostru să ajungă în prima echipă. În perioada când jucam eu, majoritatea eram timişoreni”, a spus Contescu.

Întrebări şi răspunsuri


Cum ai ajuns la copii şi juniori?
Am ieşit din circuit aproape patru ani. După o asemenea absenţă era greu să reintri la nivel înalt.

Cum e munca la Poli din acest punct de vedere?

De la an la an condiţiile sunt tot mai bune aici. Nu pot să vorbesc decât de perioada de când sunt eu, însă colegii care au prins şi perioada Zam-bon, şi perioada AEK, spun că centrul de copii şi juniori are o bază solidă acum.

Cum e echipa de seniori acum, faţă de perioada ta la Poli?
E greu să compari, s-au schimbat multe. În perioada în care noi jucam, motivaţia era cu totul alta.

Ce-i place

Chiar dacă a lipsit o perioadă din fotbal, la începutul anilor 2000, Cristi Contescu este mulţumit de meseria sa. „Îmi place că muncesc ceea ce mi-am dorit”, a mărturisit antrenorul.

Ce nu-i place

Lumea fotbalului are tarele ei, însă la nivelul copiilor şi juniorilor cele mai rele nu se văd. Tehnicianul urăşte făţărnicia şi prostia, lucruri cu care a avut ocazia să se întâlnească în carieră.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite